| |||||
ÌÅÍÞ
| Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàfiice: ele sunt mai ata?ate de p?rin?i ?i la b?trâne?e le acord? un mai mare sprijin. Exist? ?i alte considerente, de ordin psihologic, etic ?i medical în favoarea b?ie?ilor sau a fetelor, dar toate au o tr?s?tur? comun?: simpatiile p?rin?ilor se repartizeaz? absolut egal. Dar, în general, are rost s? se recurg? la tot felul de metode de diagnosticare ?i de dirijare a sexului uman? Suntem convin?i c? îi majoritatea cazurilor nu exist? nici o nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil, indiferent de sexul pe care îl va avea, este mult a?teptat. Iar necunoa?terea faptului cine se va na?te este o surs? de emo?ii pl?cute. Cu atât mai mult dac? în familie exist? doi-trei copii, de regul?, printre ei sunt reprezentan?i ai ambelor sexe. ?i numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai copii de un singur sex, iar p?rin?ii î?i doresc ?i de cel?lalt, poate s? apar? nevoia diagnostic?rii timpurii a sexului pentru a se putea lua o decizie oportun?. 5.5 Ob?inerea sexului dorit Fire?te, nu se poate considera c? un astfel de proces ca formarea sexului s? fie controlat de o singur? pereche de cromozomi sexuali. Sexul este controlat de întregul sistem al genotipului, c?ci dezvoltarea lui presupune elaborarea hormonilor corespunz?tori ?i diferen?ierea a diferitor ?esuturi. A fost emis? ipoteza c? poten?ial fiecare zigot este bisexual, adic? dispune de dou? variante de formare a sexului, dar anumite mecanisme realizeaz? dezvoltarea unui singur sex. Principalul factor al diferen?ierii sexuale sunt genele, care au sub control nivelul secre?iei hormonale de natur? masculin? ?i feminin?. Predominarea în cursul dezvolt?rii individuale când a secre?iei hormonale masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme intersexuale. În acest context hormonii sexuali masculini (androgeni) determin? masculinizarea ovarelor, adic? apari?ia în ele a unor celule sexuale masculine, iar hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni ?i progesteron?) feminizarea testiculelor, adic? formarea în ele a unor celule sexuale feminine. În principiu poten?a bisexual? a organismului ofer? posibilitatea schimb?rii direc?iei de dezvoltare a acestuia. Procesul propriu-zis al diferen?ierii sexului se afl? sub controlul hormonilor secreta?i de glandele endocrine, de c?tre stratul cortical ?i cel medular al primordiului sexual, apoi ?i de c?tre glandele sexuale. La rândul ei, îns?, secre?ia hormonilor masculini ?i feminini este strâns legat? de activitatea genelor specifice. Despre rolul hormonilor în determinarea ?i redeterminarea sexului vorbesc urm?toarele date. Dac? unui animal i se vor extirpa ne cale operativ? glandele sexuale, el nu numai c? devine steril, ci î?i pierde ?i a?a- numitele caractere sexuale secundare, dup? care reprezentan?ii unui sex se deosebesc de reprezentan?ii altuia. Un cuco? castrat î?i pierde facultatea de a cânta, aspectul caracteristic ?i creasta, atrac?ia sexual?, nu mai are obi?nuita fire de b?t?u?. Arm?sarul iute se transform? într-un jugan, iar taurul înd?r?tnic — într-un bou impasibil la toate ?. a. m. d. Experien?ele lui V. B. Savvateev au demonstrat c? la tratarea înainte de incubare a ou?lor fecundate cu hormon sexual feminin se constat? o transformare a sexului masculin în feminin. Dar aceast? schimbare are loc numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul este atotputernic ?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin. Unul din remarcabilele exemple de redeterminare total? a sexului în ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele efectuate asupra pe?tilor de acvariu. Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup? fenotip s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i prezentând caractere sexuale secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s? se încruci?eze cu pe?ti normali. Acest exemplu sugereaz? una din c?ile de reglare artificial? a raportului dintre sexe. La om ?i la diferite mamifere redeterminarea hormonal? a sexului se complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de începutul secre?iei hormonilor. De regul?, la vârsta de 12 s?pt?mâni sexul embrionului uman este clar exprimat. Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un plan dinainte stabilit, ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident c? la fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r mai mare de g?ini- ou?toare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la rasele de lapte - a vi?elelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost elaborate metode de separare a spermei în game?ii componen?i X ?i (. Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are artificial?, se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale de sex dorit. Fire?te, în asemenea cazuri au o importan?? deosebit? calit??ile animalului reproduc?tor. Acesta este supus unui examen de stabilire a constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat? c? el corespunde, se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea poate fi conservat? ?i p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie. Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele- de-m?tase. Cu ajutorul razelor Rentghen ?i a temperaturii înalte academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat asupra ou?lor viermelui-de-m?tase, nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând, îns?, func?ional?. Aceste ou? erau fecundate cu spermatozoizi normali ?i din ele cre?teau numai indivizi masculini. Faptul prezint? o mare importan?? practic?, deoarece gogoa?ele indivizilor masculini con?in cu aproape 30% mai mult? m?tase decât ale celor feminini. Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast? metod? complicat? este nepotrivit?. ?i atunci geneticenii ?i-au adus aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ou?le cu un anumit caracter ereditar, legat de sex. Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de diferite nuan?e-mai deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te ?i omizi- femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s? ob?in? calitatea de atribuit sexual? Ideea era cu perspectiv?. De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El a reu?it pe calea restructur?rii cromozomilor, adic? a muta?iilor, determinate de iradierea ou?lor de viermi-de-m?tase, s? realizeze o «opera?ie» unic?. În cromozomii din nucleul celular se con?ine o gen? responsabil? de culoarea ou?lor de viermi-de-m?tase. Exist? un cromozom care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dac? gena care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de viermi-de-m?tase va fi «plantat?» pe un cromozom care determin? sexul femel al insectei? În acest caz din ou? de vermi-de-m?tase de culoare neagr? vor apare numai omizi-femele. A?a judeca savantul. El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s? vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc? muta?ia necesar?: genele ambelor caractere ereditare (culoarea închis? ?i sexul femel) - s? se stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs. În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient s? vad? culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le sunt închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor na?te omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de culoare deschis? ?i se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În acest scop inginerii au construit ma?ini automate speciale de sortare a ou?lor de viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de buc??i pe secund?. VI. GENETICA UMAN? 6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?: formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolu?ie biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?, pe de alta. P?r?sind lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii. Ca ?i la alte fiin?e vii, la om caracterele ?i însu?irile sunt determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o genera?ie la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite de G. Mendel. De asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul genetic îl reprezint? ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi din celulele somatice este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23. În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur? deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc, broa?te, vr?bii, ?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia cu privire la faptul cum va fi nuan?a pieii individului dat, culoarea ?i structura p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge ?i o mul?ime de alte particularit??i morfologice, fiziologice ?i biochimice, care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi. S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei informa?ii. Lungimea tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi s? întindem într-o linie dreapt? toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare. Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiec?rei celule umane con?in câteva milioane de gene. De aceea la om posibilit??ile variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt cu mult mai mari decât la alte specii biologice. Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare p?rinte poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare. F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c? chiar dac? fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene, fiecare gen? ar avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i recesive) ?i atunci ar fi posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare diferite, care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers. Dun? cum vedem, segregarea ?i redistribuirea liber? a genelor (recombinarea), care înso?e?te formarea celulelor sexuale, precum ?i caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie cauza colosalei variet??i a oamenilor. În natur? nu exist? doi indivizi cu constitu?ie genetic? identic?. Fiecare om are în sine o garnitur? specific? de gene, fapt care ?i face ca fiecare din noi s? se prezinte ca o etnitate individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii p?rin?ii remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate - în înclina?ii ?i gusturi, în tr?s?turi de caracter, în particularit??i de comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur - de?i ace?ti copii tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu aceia?i afec?iune de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul e sociabil, altul timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia, altul e un neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio ?i me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit! În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale ?i întâmpl?toare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoan? anumite similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor genetice precedente ?i în aceste cazuri spunem: «leit taic?-s?u», «copia bunicii». ?i, de remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de aspectul exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de iute din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i nehot?rât, un fantezist ?i un vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul. S? examin?m acum principiul dup? care se desf??oar? la om mo?tenirea unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai jos prezent?m câteva exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund. |Caractere dominante: |Caractere recesive: | |Nas coroiat |- nas drept | |Nas lat |- nas îngust | |Nas lung |- nas scurt | |Ochi drep?i |- ochi piezi?i | |Ochi mari |- ochi mici | |Ochi întuneca?i |- ochi de culoare | |Gene lungi |deschis? | |P?r întunecat |- .gene scurte | |P?r cre? |- p?r deschis | |P?r ondulat |- p?r ondulat | |Piele smolit? |- p?r drept | |Statur? joas? |- piele deschis? | |Dreptaci |- statur? înalt? | | |- stângaci | Dac? unul din p?rin?i are p?rul de culoare întunecat?, iar altul de culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din p?rin?i are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea ochii c?prui„ chiar dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant ?i recesiv. Începând cu genera?ia a doua, are loc segregarea caracterelor ?i din aceast? cauz? în fenotipul copiilor se manifest? nu numai caractere ale p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor. Trei copii vor avea ochii c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea alba?tri - ca ?i bunicul de exemplu. În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu mâna dreapt? sau cu cea stâng?. Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it. Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când mâna func?ionala este cea dreapt?: oricum dreptacii constituie majoritatea absolut? (dup? diferite evalu?ri – de la 89 pân? la 94% din totalul popula?iei). În acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional? este mâna stâng?, aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna noastr? dreapt?. Vom ar?ta c? problema dreptacilor ?i a stângacilor este strâns împletit? cu istoria form?rii p?mântului. În emisfera sudic? oamenii ?i-au f?cut apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut noi. Doar în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport cu emisfera nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor... Iat? câteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice num?rul stângacilor constituie aproximativ trei procente, în Bulgaria - exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8, în Australiea- 26, iar în Africa de Sud-50%. Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi constatat? la copii înc? cu totul mici. În acest scop este suficient s?-i d?m copilului o foaie de hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în ce direc?ie are s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca în direc?ia acelor de ceasornic, copilul va cre?te stângaci. În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu trebuie s? ne nelini?teasc? prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime de mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la foarfece ?i terminând cu casele de la troleibuze sunt prev?zute pentru dreptaci. În acela?i timp situa?ia de stângaci ofer? ?i unele avantaje destul de importante. Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o acord?m mânii drepte sau celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o pl?cere a noastr?, explicarea fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i stâng? ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului îl d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care merg spre creier la întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este mai puternic dezvoltat? partea dreapt? a corpului. În schimb, la stângaci emisfera dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ «drepturi egale». Centrele vorbirii ?i, în general, ale gândirii logice, emo?ionale, adic? tot ce ?ine de sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea stâng? a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu prec?dere gândirea plastic?, intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu este exclus faptul c? stângaci la care emisfera dreapt? este într-o m?sur? mai mic? subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative mai mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au fost ?i Holben, ?i Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii s-au manifestat numero?i stângaci vesti?i. S? ne amintim, de exemplu, de Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac? micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci nu face s? v? am?râ?i. Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la poliembrionie (sarcin? multipl?). La 100 de sarcini se na?te o pereche de gemeni, adic? un procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor. Maximumul de na?teri de gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobi?nuit în acest sens a stabilit o doamn? austriac?, so?ia unui oarecare Bernar ?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de sarcini. Cazuri similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii «Panorama Sanct- Petersburgului, editat? cu mai bine de o sut? de ani în urm?, g?sim urm?toarele date. În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la m?n?stirea Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c? ??ranul Fiodor Vasiliev din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a n?scut de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei, de ?aisprezece ori câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori câte trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea 75 de ani, iar în via?? îi erau 83 de copii. În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i acela?i b?rbat ?i de femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?» s-a transmis, probabil, pe linie b?rb?teasc?. 6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh) Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie în genera?ie este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge. Sângele este compus din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie) ?i diferite elemente figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen?? de capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui ser str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe. Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se amestece cu orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de grupa a doua se pot amesteca cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?. Eritrocitele din Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|