ðåôåðàòû áåñïëàòíî
 

ÌÅÍÞ


Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

fiice: ele sunt mai ata?ate de p?rin?i ?i la b?trâne?e le acord? un mai

mare sprijin.

Exist? ?i alte considerente, de ordin psihologic, etic ?i medical în

favoarea b?ie?ilor sau a fetelor, dar toate au o tr?s?tur? comun?:

simpatiile p?rin?ilor se repartizeaz? absolut egal. Dar, în general, are

rost s? se recurg? la tot felul de metode de diagnosticare ?i de dirijare a

sexului uman? Suntem convin?i c? îi majoritatea cazurilor nu exist? nici o

nevoie de ele. Doar pentru orice femeie primul copil, indiferent de sexul

pe care îl va avea, este mult a?teptat. Iar necunoa?terea faptului cine se

va na?te este o surs? de emo?ii pl?cute. Cu atât mai mult dac? în familie

exist? doi-trei copii, de regul?, printre ei sunt reprezentan?i ai ambelor

sexe. ?i numai în cazuri deosebite, când într-o familie se nasc numai copii

de un singur sex, iar p?rin?ii î?i doresc ?i de cel?lalt, poate s? apar?

nevoia diagnostic?rii timpurii a sexului pentru a se putea lua o decizie

oportun?.

5.5 Ob?inerea sexului dorit

Fire?te, nu se poate considera c? un astfel de proces ca formarea sexului

s? fie controlat de o singur? pereche de cromozomi sexuali. Sexul este

controlat de întregul sistem al genotipului, c?ci dezvoltarea lui presupune

elaborarea hormonilor corespunz?tori ?i diferen?ierea a diferitor ?esuturi.

A fost emis? ipoteza c? poten?ial fiecare zigot este bisexual, adic?

dispune de dou? variante de formare a sexului, dar anumite mecanisme

realizeaz? dezvoltarea unui singur sex.

Principalul factor al diferen?ierii sexuale sunt genele, care au sub

control nivelul secre?iei hormonale de natur? masculin? ?i feminin?.

Predominarea în cursul dezvolt?rii individuale când a secre?iei hormonale

masculine, când a celei feminine duce la dezvoltarea de forme intersexuale.

În acest context hormonii sexuali masculini (androgeni) determin?

masculinizarea ovarelor, adic? apari?ia în ele a unor celule sexuale

masculine, iar hormonii sexuali feminini (hormoni estrogeni ?i

progesteron?) feminizarea testiculelor, adic? formarea în ele a unor celule

sexuale feminine.

În principiu poten?a bisexual? a organismului ofer? posibilitatea

schimb?rii direc?iei de dezvoltare a acestuia. Procesul propriu-zis al

diferen?ierii sexului se afl? sub controlul hormonilor secreta?i de

glandele endocrine, de c?tre stratul cortical ?i cel medular al

primordiului sexual, apoi ?i de c?tre glandele sexuale. La rândul ei, îns?,

secre?ia hormonilor masculini ?i feminini este strâns legat? de activitatea

genelor specifice.

Despre rolul hormonilor în determinarea ?i redeterminarea sexului vorbesc

urm?toarele date. Dac? unui animal i se vor extirpa ne cale operativ?

glandele sexuale, el nu numai c? devine steril, ci î?i pierde ?i a?a-

numitele caractere sexuale secundare, dup? care reprezentan?ii unui sex se

deosebesc de reprezentan?ii altuia. Un cuco? castrat î?i pierde facultatea

de a cânta, aspectul caracteristic ?i creasta, atrac?ia sexual?, nu mai are

obi?nuita fire de b?t?u?. Arm?sarul iute se transform? într-un jugan, iar

taurul înd?r?tnic — într-un bou impasibil la toate ?. a. m. d.

Experien?ele lui V. B. Savvateev au demonstrat c? la tratarea înainte de

incubare a ou?lor fecundate cu hormon sexual feminin se constat? o

transformare a sexului masculin în feminin. Dar aceast? schimbare are loc

numai în stadiul embrionar, c?ci în continuare genotipul este atotputernic

?i la pui se manifest? o revenire deplin? la sexul masculin.

Unul din remarcabilele exemple de redeterminare total? a sexului în

ontogenez? a fost stabilit de T. Iamamoto în experien?ele efectuate asupra

pe?tilor de acvariu.

Ca rezultat al ad?ug?rii de hormon sexual feminin (extrogen) în ra?ia lor

alimentar?, to?i pe?tii determina?i genotipic ca masculi (X(), dup? fenotip

s-au dovedit a fi femele cu ovare normale ?i prezentând caractere sexuale

secundare proprii femelelor. Ei erau capabili s? se încruci?eze cu pe?ti

normali. Acest exemplu sugereaz? una din c?ile de reglare artificial? a

raportului dintre sexe.

La om ?i la diferite mamifere redeterminarea hormonal? a sexului se

complic? din cauz? c? diferen?ierea sexului se produce înainte de începutul

secre?iei hormonilor. De regul?, la vârsta de 12 s?pt?mâni sexul

embrionului uman este clar exprimat.

Ve?i întreba: nu se poate oare regula, dup? un plan dinainte stabilit,

ob?inerea sexului necesar în zootehnie? Doar este absolut evident c? la

fermele avicole este preferabil? ob?inerea unui num?r mai mare de g?ini-

ou?toare, la rasele de carne de vite cornute mari - a taurilor, iar la

rasele de lapte - a vi?elelor. Da, se poate. În ultimul timp au fost

elaborate metode de separare a spermei în game?ii componen?i X ?i (.

Aplicându-se tot odat? ?i larg cunoscuta metod? de îns?mân?are artificial?,

se poate astfel realiza pe scar? industrial? ob?inerea unor animale de sex

dorit. Fire?te, în asemenea cazuri au o importan?? deosebit? calit??ile

animalului reproduc?tor. Acesta este supus unui examen de stabilire a

constitu?iei sale genetice ?i, abia dup? ce se constat? c? el corespunde,

se folose?te în calitate de donator de sperm?. Ea poate fi conservat? ?i

p?strat? timp îndelungat la temperaturi joase ?i folosit? când este nevoie.

Putem vorbi de un exemplu clasic de ob?inere a sexului dorit la fluturele-

de-m?tase. Cu ajutorul razelor Rentghen ?i a temperaturii înalte

academicanul B. L. Astaurov a ac?ionat asupra ou?lor viermelui-de-m?tase,

nimicind nucleele din ele, citoplasma r?mânând, îns?, func?ional?. Aceste

ou? erau fecundate cu spermatozoizi normali ?i din ele cre?teau numai

indivizi masculini. Faptul prezint? o mare importan?? practic?, deoarece

gogoa?ele indivizilor masculini con?in cu aproape 30% mai mult? m?tase

decât ale celor feminini.

Dar pentru scara larg? a industriei cre?terii viermilor-de-m?tase aceast?

metod? complicat? este nepotrivit?. ?i atunci geneticenii ?i-au adus

aminte de ideea profesorului A. S. Serebrovschii de a marca ou?le cu un

anumit caracter ereditar, legat de sex.

Ou?le viermelui-de-m?tase (numite ?i gren?) sunt de diferite nuan?e-mai

deschise ?i mai întunecate. Dar culoarea nu le depinde în nici un fel de

sex. Cu alte cuvinte, din ou?le de culoare deschis? se pot na?te ?i omizi-

femele ?i omizi-masculi. Este oare posibil ca culoarea s? ob?in? calitatea

de atribuit sexual?

Ideea era cu perspectiv?.

De acest lucru s-a apucat un alt savant - profesorul V. A. Strunicov. El

a reu?it pe calea restructur?rii cromozomilor, adic? a muta?iilor,

determinate de iradierea ou?lor de viermi-de-m?tase, s? realizeze o

«opera?ie» unic?. În cromozomii din nucleul celular se con?ine o gen?

responsabil? de culoarea ou?lor de viermi-de-m?tase. Exist? un cromozom

care determin? sexul viitoarei insecte. Dar ce se va întâmpla dac? gena

care determin?, s? zicem, culoarea închis? a ou?lor de viermi-de-m?tase va

fi «plantat?» pe un cromozom care determin? sexul femel al insectei? În

acest caz din ou? de vermi-de-m?tase de culoare neagr? vor apare numai

omizi-femele. A?a judeca savantul.

El a supus radia?iei mii de ou?, le-a sortat dup? culoare ?i era atent s?

vad? ce-o s? ias? din ele. A?tepta s? se produc? muta?ia necesar?: genele

ambelor caractere ereditare (culoarea închis? ?i sexul femel) - s? se

stabileasc? într-un singur cromozom. ?i aceasta s-a produs.

În prezent cresc?toriilor de viermi-de-m?tase le este suficient s? vad?

culoarea ou?lor, pentru a putea spune ce o s? ias? din ele. Dac? ou?le sunt

închise, vor apare omizi de sex femel, dac? ele sunt deschise, se vor na?te

omizi de sex mascul. R?mâne doar s? fie alese cele de culoare deschis? ?i

se pot cre?te numai omizi-masculi, care produc mult? m?tase. În acest scop

inginerii au construit ma?ini automate speciale de sortare a ou?lor de

viermi-de-m?tase dup? culoare cu o productivitate pân? la 140 de buc??i pe

secund?.

VI. GENETICA UMAN?

6.1 Variabilitatea genetic? ?i mo?tenirea caracterelor la om

Spre deosebire de alte etnit??i biologice, omul este o fiin?? biosocial?:

formarea lui s-a produs în urma unui îndelungat proces de evolu?ie

biologic?, pe de o parte, ?i de dezvoltare social?, pe de alta. P?r?sind

lumea animal?, omul a r?mas parte a naturii.

Ca ?i la alte fiin?e vii, la om caracterele ?i însu?irile sunt

determinate de structuri genetice, iar transmiterea lor de la o genera?ie

la alta are loc conform legilor eredit??ii, descoperite de G. Mendel. De

asemenea, la om ca ?i la alte organisme, materialul genetic îl reprezint?

ADN-ul localizat în cromozomi. Num?rul de cromozomi din celulele somatice

este egal cu 46, pe când celulele sexuale con?in doar 23.

În cromozomii fiec?rei celule se con?ine informa?ia genetic? care asigur?

deosebirea fiec?rei fiin?e umane de bacterii, alge, melc, broa?te, vr?bii,

?oareci ?. a. m. d. Tot odat?, în ele se mai con?ine informa?ia cu privire

la faptul cum va fi nuan?a pieii individului dat, culoarea ?i structura

p?rului, culoarea ?i t?ietura ochilor, forma nasului, grupa de sânge ?i o

mul?ime de alte particularit??i morfologice, fiziologice ?i biochimice,

care deosebesc un om de altul ?i-l fac unic pe fiecare dintre noi.

S? încerc?m s? exprim?m prin cifre volumul acestei informa?ii. Lungimea

tuturor filamentelor moleculelor de ADN din nucleul unei celule umane este

egal? cu circa patru metri. Dac? ar fi s? întindem într-o linie dreapt?

toate moleculele de ADN din totalitatea celulelor unui om, lungimea lor

general? ar acoperi distan?a de la p?mânt pân? la soare.

Conform unor calcule aproximative, cromozomii fiec?rei celule umane

con?in câteva milioane de gene. De aceea la om posibilit??ile

variabilit??ii combinative a caracterelor ?i însu?irilor sunt cu mult mai

mari decât la alte specii biologice.

Numai operându-se cu cele 23 de perechi de cromozomi fiecare p?rinte

poate da teoretic aproximativ 10 miliarde de combina?ii ereditare.

F. Dobjanschii, eminent geneticiian american, a calculat c? chiar dac?

fiecare cromozom uman ar con?ine doar câte o mie de gene, fiecare gen? ar

avea doar dou? variet??i (alele dominante ?i recesive) ?i atunci ar fi

posibil? existen?a unui num?r de indivizi cu combina?ii ereditare diferite,

care ar dep??i cu mult cantitatea tuturor electronilor din Univers.

Dun? cum vedem, segregarea ?i redistribuirea liber? a genelor

(recombinarea), care înso?e?te formarea celulelor sexuale, precum ?i

caracterul întâmpl?tor al fecunda?iei ovulului, constituie cauza colosalei

variet??i a oamenilor. În natur? nu exist? doi indivizi cu constitu?ie

genetic? identic?. Fiecare om are în sine o garnitur? specific? de gene,

fapt care ?i face ca fiecare din noi s? se prezinte ca o etnitate

individual? ?i irepetabil?. Chiar ?i într-o familie cu mul?i copii p?rin?ii

remarc? întotdeauna c? ei prezint? deosebiri - adesea foarte exprimate - în

înclina?ii ?i gusturi, în tr?s?turi de caracter, în particularit??i de

comportament ?i în atitudinea lor fa?? de cei din jur - de?i ace?ti copii

tr?iesc în condi?ii de via?? similare ?i sunt trata?i cu aceia?i afec?iune

de c?tre p?rin?i. Unul este zv?p?iat, altul încet, unul e sociabil, altul

timid, unul e excesiv de pedant în ceea ce prive?te cur??enia, altul e un

neângrijit, unul st? ore întregi pentru a monta un aparat de radio, iar

altul nu are nici cel mai mic interes pentru aparatele de radio ?i

me?tere?te diferite bibelouri artistice, unul s-a înscris la facultatea de

fizic?, iar altul - la arte ?i aceast? enumerare poate continua la infinit!

În acela?i timp, chiar ?i din observa?ii dintre cele mai superficiale ?i

întâmpl?toare, absolut cotidiene, descoperim la cutare persoan? anumite

similitudini cu cineva din reprezentan?ii genera?iilor genetice precedente

?i în aceste cazuri spunem: «leit taic?-s?u», «copia bunicii». ?i, de

remarcat, aceast? asem?nare pe care o surprindem, ?ine nu numai de aspectul

exterior, ci ?i de tr?s?turile de caracter mo?tenite. Este tot atât de iute

din fire ?i de ne înduplecat sau moale ?i nehot?rât, un fantezist ?i un

vis?tor sau este închis ?i irascibil, ca, s? zicem, tat?l sau bunicul.

S? examin?m acum principiul dup? care se desf??oar? la om mo?tenirea

unora dintre caracterele cele mai bine studiate. Mai jos prezent?m câteva

exemple de caractere dominante ?i de caractere recesive, ce le corespund.

|Caractere dominante: |Caractere recesive: |

|Nas coroiat |- nas drept |

|Nas lat |- nas îngust |

|Nas lung |- nas scurt |

|Ochi drep?i |- ochi piezi?i |

|Ochi mari |- ochi mici |

|Ochi întuneca?i |- ochi de culoare |

|Gene lungi |deschis? |

|P?r întunecat |- .gene scurte |

|P?r cre? |- p?r deschis |

|P?r ondulat |- p?r ondulat |

|Piele smolit? |- p?r drept |

|Statur? joas? |- piele deschis? |

|Dreptaci |- statur? înalt? |

| |- stângaci |

Dac? unul din p?rin?i are p?rul de culoare întunecat?, iar altul de

culoare deschis?, copiii vor mo?teni p?rul întunecat. Dac? unul din p?rin?i

are ochi c?prui, iar altul alba?tri, urma?ii vor avea ochii c?prui„ chiar

dac? în genotipul lor sunt prezente ambele tipuri de gene - dominant ?i

recesiv.

Începând cu genera?ia a doua, are loc segregarea caracterelor ?i din

aceast? cauz? în fenotipul copiilor se manifest? nu numai caractere ale

p?rin?ilor, dar ?i caractere ale str?mo?ilor. Trei copii vor avea ochii

c?prui, a?a cum îi au p?rin?ii lor direc?i, iar unul îi va avea alba?tri -

ca ?i bunicul de exemplu.

În mod analog se mo?tene?te ?i capacitatea de a manevra mai u?or cu mâna

dreapt? sau cu cea stâng?.

Faptul merit? s?-i acord?m acum un interes mai am?nun?it.

Ne-am obi?nuit s? consider?m c? este normal când mâna func?ionala este

cea dreapt?: oricum dreptacii constituie majoritatea absolut? (dup?

diferite evalu?ri – de la 89 pân? la 94% din totalul popula?iei). În

acela?i timp cunoa?tem persoane pentru care func?ional? este mâna stâng?,

aceasta fiind tot atât de operatorie cum este mâna noastr? dreapt?. Vom

ar?ta c? problema dreptacilor ?i a stângacilor este strâns împletit? cu

istoria form?rii p?mântului. În emisfera sudic? oamenii ?i-au f?cut

apari?ia mai târziu, nimerind aici în condi?ii ecologice absolut noi. Doar

în emisfera sudic? p?mântul are o rota?ie de oglind? în raport cu emisfera

nordic?. Se presupune c? prin acest fapt se explic? apari?ia stângacilor...

Iat? câteva date curioase: printre locuitorii fostei Uniuni Sovietice

num?rul stângacilor constituie aproximativ trei procente, în Bulgaria -

exact trei, în Corsica, Sardinia ?i Sicilia-7, în Fran?a-8, în Australiea-

26, iar în Africa de Sud-50%.

Interesant, c? aceast? însu?ire poate fi constatat? la copii înc? cu

totul mici. În acest scop este suficient s?-i d?m copilului o foaie de

hârtie ?i s?-l rug?m s? deseneze un cerc. Lua?i aminte în ce direc?ie are

s? se mi?te creionul. Dac? se va mi?ca în direc?ia acelor de ceasornic,

copilul va cre?te stângaci.

În calitatea noastr? de p?rin?i faptul nu trebuie s? ne nelini?teasc?

prea mult. Ce-i drept, în via?? un asemenea copil va întâmpina o mul?ime de

mic incomodit??i. Toate aparatele de uz curent, începând de la foarfece ?i

terminând cu casele de la troleibuze sunt prev?zute pentru dreptaci. În

acela?i timp situa?ia de stângaci ofer? ?i unele avantaje destul de

importante.

Este vorba de faptul c? preferin?a pe care o acord?m mânii drepte sau

celei stângi nu reprezint? pur ?i simplu o pl?cere a noastr?, explicarea

fenomenului fiind legat? de raporturile dintre emisferele dreapt? ?i stâng?

ale creierului. La majoritatea oamenilor tonul în activitatea creierului îl

d? emisfera stâng?. Dar deoarece c?ile nervoase care merg spre creier la

întrarea în acesta este încruci?at?, la astfel de oameni este mai puternic

dezvoltat? partea dreapt? a corpului. În schimb, la stângaci emisfera

dreapt? ?i cea stâng? au aproximativ «drepturi egale». Centrele vorbirii

?i, în general, ale gândirii logice, emo?ionale, adic? tot ce ?ine de

sistemul al doilea de semnalizare sunt, de regul?, situate în partea stâng?

a creierului. Emisfera dreapt? cuprinzând cu prec?dere gândirea plastic?,

intuitiv?, legat? de procesele de crea?ie. De aceea nu este exclus faptul

c? stângaci la care emisfera dreapt? este într-o m?sur? mai mic?

subordonat? celei stângi sunt înzestra?i poten?ial cu însu?iri creative mai

mari, de exemplu, în art?. Se cunoa?te c? stângaci au fost ?i Holben, ?i

Picasso, ?i Michelangelo, ?i Leonardo-da Vinci. Dar ?i în alte domenii s-au

manifestat numero?i stângaci vesti?i. S? ne amintim, de exemplu, de

Alexandru Macedon, de Carol cel Mare, de amiralul Nelson. Deci, dac?

micu?ul dumneavoastr? este (sau va fi) stângaci nu face s? v? am?râ?i.

Este bine studiat? ?i predispozi?ia ereditar? la poliembrionie (sarcin?

multipl?). La 100 de sarcini se na?te o pereche de gemeni, adic? un

procent. fenomenul nu este de aceea întâmpl?tor. Maximumul de na?teri de

gemeni revine la vârsta de 26--30 de ani a mamei. Un record neobi?nuit în

acest sens a stabilit o doamn? austriac?, so?ia unui oarecare Bernar

?ainberg. Ea a n?scut 69 de copii, de?i a avut numai 27 de sarcini. Cazuri

similare se cunosc ?i în Rusia În cartea lui A. Ba?u?chii «Panorama Sanct-

Petersburgului, editat? cu mai bine de o sut? de ani în urm?, g?sim

urm?toarele date.

În buletinul, trimis la 27 februarie 1782 la Moscova de la m?n?stirea

Nicolschii, jude?ul ?uisc, era însemnat faptul c? ??ranul Fiodor Vasiliev

din dou? c?snicii a avut 87 de copii. Prima so?ie în 27 de na?teri a n?scut

de patru ori câte patru copii, de ?apte ori câte trei, de ?aisprezece ori

câte doi - în total 69 de copii. A doua nevast? i-a d?ruit de dou? ori câte

trei copii ?i de ?ase ori câte doi - în total 18 Vasiliev avea 75 de ani,

iar în via?? îi erau 83 de copii.

În acest caz, deoarece este vorba despre unul ?i acela?i b?rbat ?i de

femei diferite, caracterul «sarcin? multipl?» s-a transmis, probabil, pe

linie b?rb?teasc?.

6.2 Ereditatea grupelor sanguine ?i a factorului rezus (Rh)

Unul din caracterele ce se transmit constant din genera?ie în genera?ie

este apartenen?a la cutare sau cutare grup? de sânge. Sângele este compus

din ser (un lichid transparent, cu o nuan?? g?lbuie) ?i diferite elemente

figurate (eritrocite, leucocite). Savan?ii au stabilit c?, în dependen?? de

capacitatea eritrocitelor de a se aglutina în granule sub ac?iunea unui ser

str?in, to?i oamenii pot fi împ?r?i?i în patru grupe.

Eritrocitele din sângele de prima grup? sunt capabile s? se amestece cu

orice ser str?in f?r? s? formeze granule. Eritrocitele din sângele de grupa

a doua se pot amesteca cu ser din propria grup? ?i din a patra, iar în

amestec cu ser de grupa întâia ?i a treia se aglutineaz?. Eritrocitele din

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.