ðåôåðàòû áåñïëàòíî
 

ÌÅÍÞ


Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

dou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup? decongelare de înc? 30 de

ori. Dac? s-au realizat 10 mitoze, vor urma înc? 40 de dubl?ri.

Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte ce

li s-a întâmplat mai înainte ?i nu gre?esc la socoteal? pân? ea nu se

încheie!

Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate sau orice

fel de celule ale organismului viu?

Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87 de

ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori. Pe baza

a numeroase experien?e a fost stabilit? urm?toarea legitate: cu cât

donatorul este mai în vârst?, cu atât mai pu?ine dubl?ri se produc în

celulele recoltate de la el. Celulele embrionului sufer? circa 50 de

diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d.

Mai târziu au fost stabilite limitele de vârst? ?i la celulele altor

tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu s-

a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze.

Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform primei

grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei de-a doua,

în producerea fenomenului de îmb?trânire particip? ?i citoplasma. Aceste

idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait.

S-a hot?rât s? se procedeze la întinerirea unei celule b?trâne,

introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit celule

lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate cu celule întregi. În

cursul experien?elor au fost fuziona?i citopla?ti «b?trâni» cu celule

«tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne», precum ?i «tineri» cu

«tinere», «b?trâni» cu «b?trâne».

Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r

de diviziuni ?i apoi periau. M?surând, îns?, durata vie?ii ulterioare a

celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la concluzia

c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?» nu spore?te durata vie?ii celulelor

«b?trâne» ?i invers, citoplasma «b?trân?» nu o îmb?trâne?te pe celula

«tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile «vârsta» citoplasmei nu

determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c? ea nu «hot?r??te»

de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a peri). ?i de?i autorii

indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute, ei înclin?

s? acorde mai mult credit ideii c? fenomenul de b?trâne?e începe de la

nucleu.

Cine e, totu?i, «calculatorul» molecular al celulei? Colaboratorul

Institutului de epidemiologie ?i microbiologie al A? din Rusia A. M.

Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN.

Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu

fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un anumit

segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot mai scurte

de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea c? la capetele ADN-ului se

afl? gene speciale de tampon, care nu con?in informa?ie, ci au doar

misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt dispuse

mai aproape de mijloc ?i atâta timp cât ele nu sunt retezate, celulele

func?ioneaz? normal.

În procesul replic?rii ADN-ului celula sacrific? genele de tampon.

Fenomenul se desf??oar? probabil în felul urm?tor. De fiecare dat? în

procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei de tampon

?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena de

tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i. Ele toate sunt «bilele»

moleculare cu care celula face calcule.

Atâta timp cât gena de tampon nu este epuizat?, celula func?ioneaz?

normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la gena care

îi urmeaz?. În aceasta ?i const?, dup? opinia lui Olovnicov, cauza

primordial? a îmb?trânirii.

Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct de vedere,

conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor» în

procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce la formarea de

proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la tulburarea metabolismului ?i

la moarte.

?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este cifrat? informa?ia

cu privire la sinteza proteinei se produce vre-o dereglare (ca urmare a

iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din alt? cauz?), se începe

sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it culeas?

din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar al unei publica?ii,

s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea comis? în molecula de

ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care se deosebesc de

cele normale ?i dup? structur?, ?i dup? compozi?ia elementelor-componente

?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei.

La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat prea

mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se poate de conving?tor

fundamentat? de date experimentale.

S-a constatat astfel c? într-adev?r la îmb?trânirea celor mai diferite

tipuri de celule se produc modific?ri în proteine ?i anume: scade

rezisten?a la ac?iunea diferitelor valori de temperatur?, scade activitatea

?i se schimb? specificitatea fermen?ilor. Dar pân? nu demult lipseau

dovezile în favoarea faptului c? în procesul îmb?trânirii scade precizia

func?ion?rii sistemului informa?iei genetice.

Cercet?torii englezi S. Linn, M. Cairis ?i R. Holidei au încercat s?

verifice ipoteza «catastrofei erorilor». Ei au hot?rât s? vad? ce e

întâmpl? cu ADN-polimeraza la îmb?trânirea unei culturi de fibrobla?ti

umani. ADN-polimeraza asigur? p?strarea ?i transmiterea informa?iei

genetice, de aceea de precizia cu care lucreaz? acest ferment depinde

via?a, celulei.

Experien?a a constat în urm?toarele. La început s-a separat fermentul

aparte din culturi de celule tinere ?i b?trâne. Apoi acest ferment a fost

pus s? ac?ioneze, adic? s? sintetizeze ADN dup? o matri?? artificial?, a

c?rei compozi?ie nucleotidic? era cunoscut? exact. Apoi dup? compozi?ia ADN-

ului sintetizat s-a determinat precizia ac?iunii fermen?ilor ?i la aceast?

etap? a experien?elor s-a dovedit c? fermentul ADN-polimeraz?, separat din

celulele unor culturi b?trâne, gre?e?te de zeci de ori mai des!

R?mânea neclar faptul ce trebuiau s? fie considerate aceste modific?ri:

cauz? sau, din contra, urmare a îmb?trânirii. Teza de baz?, îns?, a

ipotezei cu privire la mic?orarea preciziei ac?iunii fermen?ilor în cazul

îmb?trânirii a fost demonstrat?. Aceast? certitudine explic? conving?tor

de ce la îmb?trânire cre?te frecven?a muta?iilor ?i a anomaliilor

cromozomice.

Autorii lucr?rii consider? c? observa?iile lor permit o mai bun?

în?elegere a mecanismelor apari?iei cancerului ?i a altor boli la vârste

înaintate.

Majoritatea cercet?torilor consider? c? toate presupusele explica?ii ale

îmb?trânirii ?in de una din cele dou? teorii de baz?: a program?rii

genetice ?i a acumul?rii erorilor.

Relativ recent în cadrul Institutului de gerontologie al A? din Ucraina

savantul V. V. Frolchis a elaborat înc? o ipotez? a fenomenului de

b?trâne?e ?i anume ipoteza adapta?ional-regulatoric?.

Esen?a acestei ipoteze const? în urm?toarele: deregl?rile din aparatul

genetic, ce conduc la îmb?trânirea organismului, apar nu în orice loc al

moleculei de ADN, ci, la început, numai în genele de reglare. Dup? cum se

?tie, exist? dou? tipuri de gene - structurale (în ele este înscris codul

de construire a proteinelor) ?i de reglare (un fel de întrerup?toare care

conecteaz? sau deconecteaz? procesul de «citire» a informa?iei ADN). Cu

alte cuvinte, genele reglatoare dirijeaz? activitatea genelor structurale.

O analojie dintre cele mai simple: butonul cu care sunt f?r? sfâr?it puse

?i scoase din func?iune mii de relee, se defecteaz? primul.

V. V. Frolchis consider? c? din cauza defectelor primare în genele de

reglare se produc muta?ii în toate verigile metabolismului unor proteine.

Apoi, pe baza aceasta - modific?ri importante în func?iile celulelor ?i ale

întregului organism.

8.3 Perspectivele juvenologiei

A?a stau lucrurile cu teoriile. Dar în practic? e posibil ca un

experiment privind prelungirea vie?ii s? izbuteasc?? Da, e posibil, de?i a

vorbi în acest sene referitor la om e înc? prematur. În schimb, s-a reu?it

ca printr-o diet? special? s? li se prelungeasc? durata ve?i» unor

?obolani.

Primele experien?e de acest fel au fost înf?ptui-te de biologul american

C. Macchei; el a pornit de la o idee destul de simpl?: dac? s-ar putea

încetini dezvoltarea unui organism printr-o ra?ie alimentar? special?, în

acest fel se poate lungi durata vie?ii acestui organism.

Academicianul V. V. Nichitin împreun? cu colaboratorii s?i au dat în

cursul a 100 de zile unor ?obolani hran? de re?inere a cre?terii, con?inând

multe proteine ?i vitamine, în schimb având un con?inut redus la maximum de

gr?simi ?i glucide. Ca urmare, protoplasma a suferit restructur?ri

serioase, amintind protoplasma unor animale de control mult mai tinere.

Dup? aspect exterior un ?obolan în vârst? de trei ani, ?inut la diet?, era

greu de deosebit de unul de control, având vârsta de numai trei luni.

În sistemul endocrin al ?obolanilor de experien?? au fost înregistrate

muta?ii profunde. Astfel, la ?obolanii care îndurau foame ?i la cei de

control cantitatea de colagen (protein? fibrilar?) din ?esuturi era egal?;

în schimb, la cei ?inu?i fl?mânzi colagenul a r?mas la fel de elastic ca ?i

la animalele tinere!

Rezultatele acestor experien?e sunt interesante ?i importante: ?obolanii

?inu?i la diet? tr?iau cu 10-30% mai mult decât cei de control.

De remarcat c? atunci când dup? perioada de diet? fl?mând? animalelor li

s-au dat iar??i s? m?nânce pe s?turate, particularit??ile organismului care

se conturaser? în timpul experimentului s-au p?strat!

Se cunoa?te de asemenea c? sc?derea temperaturii corpului doar cu 1-2

grade promite sporirea duratei vie?ii cu 10-20 de ani. De exemplu,

musculi?a o?etului la o temperatur? a mediului ambiant de 30 de grade

tr?ie?te 15 zile, iar la 10 grade- 177 de zile.

Acestea sunt într-o prim? comparare posibilit??ile a doi factori

curativi: alimenta?ia ra?ional? ?i c?lirea termic?.

Se în?elege c? cel mai ispititor este «s? se trag? de sforile» genetice

pentru a se putea corecta astfel în programul genetic ceea ce este «scris

de la na?tere». ?i faptul nu este întâmpl?tor. C?ci, de exemplu, s-a reu?it

o m?rire a duratei vie?ii, înlocuindu-se o singur? gen?. S-au ob?inut deja

linii de ?oareci ?i insecte care tr?iesc de 2-3 ori mai mult decât cei

obi?nui?i. Acestea ?i multe alte experimente, efectuate în diferite

laboratoare din diferite ??ri, vin s? confirme posibilitatea oper?rii de

corect?ri în «înregistrarea» de program.

Fire?te, ar fi absurd s? se cread? c? procedându-se la o copiere a unor

astfel de experien?e se poate aplica ?i la om o recomanda?ie similar?. Dar

experien?ele sunt necesare ?i valoroase, c?ci pe baza lor se poate studia

extrem de complicatul mecanism biochimic .al îmb?trânirii.

Noua direc?ie în gerontologie se deosebe?te principial de cea

tradi?ional? prin faptul c? î?i pune drept sarcin? schimbarea pe cale

artificial? a însã?i termenelor în care se produce instalarea b?trâne?ii ?i

a mor?ii la diferite specii. Se cere prelungit? nu perioada de b?trâne?e,

ci cea de maturitate, fapt care ar deplasa durata vie?ii departe de

limitele actuale.

Conform opiniei majorit??ii savan?ilor, singura posibilitate ne folosit?

de m?rire a duratei medii a vie?ii r?mâne încetinirea proceselor de

îmb?trânire.

Savan?ii ajung la concluzia c? deja în viitorul apropiat la nivel genetic

se va putea realiza posibilitatea ac?ion?rii asupra organismului în vederea

re?inerii proceselor de îmb?trânire.

Faptul se explic? prin împrejurarea c? ?tiin?a ia ob?inut succese

importante în studierea codului genetic - unul dintre cei mai însemna?i

factori, ce determin? durata vie?ii. Ultimele descoperiri în domeniul

biologiei moleculare ?i al geneticiii ofer? speran?a c? în timpul apropiat

se vor putea realiza schimb?ri esen?iale în programul genetic al

organismului.

Au fost adoptate programul ?tiin?ific complex «Mecanismele îmb?trânirii,

elaborarea c?ilor ?i a mijloacelor de m?rire a duratei vie?ii». La

înf?ptuirea lui particip? unele dintre cele mai mari institute de cercet?ri

?tiin?ifice ?i institu?ii de înv???mânt: Institutul de genetic? general? al

Rusiei, universit??ile din Moscova, Chiev, Harcov ?i altele.

De curând la Moscova a fost înfiin?at Institutul de juvenologie, care

este chemat s? cerceteze ?i s? pun? pe o serioas? baz? ?tiin?ific? toate

cercet?rile care se efectueaz? în ?ar? în acest domeniu complex ?i

interesant.

A fost creat? o Asocia?ie mondial? în problema «Sporirea artificial? a

duratei specifice a vie?ii oamenilor», din care fac parte ?i savan?i din

?ara noastr?. În adresarea c?tre to?i savan?ii din lume, pe care a adoptat-

o, se spune: «...e timpul s? recunoa?tem cu îndr?zneal? c? numai datorit?

miopiei noastre ?tiin?ifice b?trâne?ea continu? s? nimiceasc? oameni în

vârst? de 60-80 de ani. Am sc?pat prilejul de a le da la timp oamenilor

suplimentar zeci sau poate ?i sute de ani de via?? ?i acest fapt ne impune

acum obliga?ia de a ne dubla eforturile în aceast? munc?».

Dar, nu e cazul s? ne lini?tim la gândul c? savan?ii lucreaz? pentru noi

?i c? faptul ne scute?te de a ne preocupa de acest lucru. Prelungirea

perioadei de via?? activ? depinde de fiecare din noi. Vechile formule ale

s?n?t??ii-munca, odihna, practicarea sportului, bunele rela?ii cu cei din

jur, un mod de via?? moderat, renun?area la fumat, evitarea exceselor

alimentare, a abuzului de alcool ?i altele - r?mân în vigoare. S? ne

amintim de teza fundamental? a geneticiii: posibilit??ile poten?iale ale

genotipului se pot realiza numai în condi?ii de via?? corespunz?toare.

Dup? cum a spus L. M. Suharebschii, directorul Institutului de

juvenologie, dac? omul duce de la na?tere un mod de via?? care corespunde

întrutotul concep?iilor existente privind normele de psihoigien?,

eforturile fizice, igiena alimenta?iei, muncii ?i odihnei, el trebuie s?

tr?iasc? cel pu?in 150-200 de aii. ?i nu într-un viitor îndep?rtat, ci în

prezent.

IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII

9.1 Genetica ?i fitotehnia

Una din c?ile de intensificare a produc?iei agricole a constituit-o

înlocuirea soiurilor vechi de plante cu alte noi, mai productive. Cel care

s-a ocupat de realizarea în practic? a acestei metode a fost academicianul

N. I. Vavilov-cunoscut? personalitate ?tiin?ific? în domeniul geneticiii,

primul director al Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice (IUC?) în domeniul

fitotehniei.

Deoarece de calitatea soiului sunt r?spunz?toare genele ?i deoarece din

ele se pot ob?ine diferite combina?ii dorite, Vavilov a hot?rât s?

organizeze prima în lume colec?ie de gene, reunite într-o singur? genotec?.

Aceast? genotec? urma s? stea la dispozi?ia selec?ionatorilor-abona?i,

care vor putea elabora noi soiuri.

A?a s-a n?scut ideea de a se trimite din Rusia în toate ??rile lumii

expedi?ii speciale în vederea colect?rii de gene. N. I. Vavilov, adep?ii ?i

discipolii s?i au organizat circa 150 expedi?ii în cele mai îndep?rtate

col?uri ale fostei Uniuni Sovietice ?i alte 50 în diferite ??ri de pe toate

continentele.

Ca urmare a eforturilor depuse de aceste expedi?ii, precum ?i a

schimburilor îndelungate de probe de semin?e ?i material s?ditor cu

institu?ii ?tiin?ifice din toate ??rile, la IUC? în domeniul fitotehniei a

fost creat? o colec?ie unic? de plante vii, care în prezent num?r? peste

250 de mii de mostre, obiectivul fiind în viitor s? se ajung? pân? la 400

de mii de mostre.

Pe baza colec?iei, precum ?i datorit? aplic?rii pe larg a îngr???mintelor

minerale, a irig?rii, chimiz?rii ?i mecaniz?rii proceselor de cultivare a

culturilor agricole, fitotehnia a atins în prezent cel mai înalt nivel din

istoria agriculturii. Cu ajutorul noului ritm tehnologic de cultivare

câmpurile devin adev?rate «sec?ii de produc?ie», iar plantele - «ma?ini

verzi» de transformare a îngr???mintelor minerale în hran? pentru om ?i

animale agricole.

Soiurile create se caracterizeaz?, în primul rând, prin faptul c? la ele

este sporit? ponderea gr?un?elor în raport cu masa general? a plantelor.

Savan?ii numesc aceast? însu?ire «recuno?tin?a» plantelor fa?? de

introducerea îngr???mintelor. Dar aplicarea unor doze mari de îngr???minte,

în special azotate, a avut ?i consecin?e ne dorite: grânele au început s?

poligneasc?. De aceea, aproape concomitent în toate ??rile, au început s?

apar? soiuri cu tulpina scurt?, rezistente la polignire.

Fa?? de selec?ionatori î?i înainteaz? preten?iile ?i mecanizatorii,

lega?i nemijlocit de cultivarea ?i recoltarea plantelor, care-?i doresc

soiuri la care fructele se coc concomitent ?i sunt amplasate cam la aceea?i

în?l?ime.

Tot odat?, l?rgirea grani?elor agriculturii irigate a determinat o

sporire a bolilor micotice la graminee.

Acestea ?i alte numeroase exemple indic? asupra faptului c? nici tehnica,

nici chimia, f?r? modificarea eredit??ii plantelor nu pot s? rezolve cu

succes problema sporirii roadelor. De aceea geneticiienii ?i

selec?ionatorii trebuie s? ?in? cont de toate «preten?iile» ?i s? lichideze

consecin?ele ne dorite prin crearea de soiuri corespunz?toare.

S-au modificat ?i ritmurile activit??ii de selec?ie pe baz? genetic?.

Pân? nu demult înc? pentru ob?inerea unui nou soi de culturi cerealiere era

nevoie de • 12-14 ani, iar schimbarea lor de pe câmpuri avea loc o data în

20 de ani. În prezent situa?ia s-a schimbat. Perfec?ionarea continu? a

tehnologiei cultiv?rii plantelor impune crearea în termen mai reduse a

noilor soiuri.

De exemplu, cultivarea unui astfel de soi înalt productiv cum este

Bezostaea-1 da anual fostei URSS o produc?ie suplimentar? de mare valoare

din punctul de vedere al economicit??ii ?i nu este indiferent faptul c?

acest soi a fost ob?inut cu 2-3 ani mai devreme sau cu 2-3 ani mai târziu.

În rezolvarea acestor obiective un rol important i-a revenit geneticiii,

care la etapa industrializ?rii la care se afla produc?ia agricol? se

manifesta în crearea de noi soiuri. Tot odat?, crearea acestor soiuri este

de ne conceput f?r? cunoa?terea profund? ?i exact? a legilor eredit??ii.

În ultimii ani genetica ?i selec?ia plantelor au înregistrat un asemenea

progres, încât el a fost numit, pe bun? dreptate, «revolu?ia verde». C?ci

numai cu -20-30 de ani în urm? pentru cele mai bune soiuri de grâu de

toamn? limita rodniciei o constituia 25-30 q/ha, iar în prezent multe

soiuri de grâu de toamn?, având un agronom corespunz?tor, asigur? ob?inerea

a câte 60-70 q/ha ?i câte 90-100 q/ha în cazul irig?rii.

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.