| |||||
ÌÅÍÞ
| Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàdou?zecia mitoz?, celulele se vor diviza dup? decongelare de înc? 30 de ori. Dac? s-au realizat 10 mitoze, vor urma înc? 40 de dubl?ri. Aceasta înseamn? c? celulele au într-adev?r memorie, ?in, deci, minte ce li s-a întâmplat mai înainte ?i nu gre?esc la socoteal? pân? ea nu se încheie! Dar iat? o alt? întrebare: ?in minte numai celulele congelate sau orice fel de celule ale organismului viu? Haiflic a recoltat celule de la oamenii în vârst? de la 20 pân? la 87 de ani ?i aceste celule se dublau în cultur? de la 29 pân? la 14 ori. Pe baza a numeroase experien?e a fost stabilit? urm?toarea legitate: cu cât donatorul este mai în vârst?, cu atât mai pu?ine dubl?ri se produc în celulele recoltate de la el. Celulele embrionului sufer? circa 50 de diviz?ri, celulele unei persoane de 20 de ani aproximativ 30 ?. a. m. d. Mai târziu au fost stabilite limitele de vârst? ?i la celulele altor tipuri de organisme. Dar la principala întrebare-de ce moare celula?--nu s- a g?sit un r?spuns, de?i au fost emise numeroase ipoteze. Toate aceste ipoteze pot fi împ?r?ite în dou? grupe mari. Conform primei grupe de ipoteze, în celul? îmb?trâne?te nucleul. Conform celei de-a doua, în producerea fenomenului de îmb?trânire particip? ?i citoplasma. Aceste idei ?i-au propus s? le verifice în continuare L. Haiflic ?i V. Rait. S-a hot?rât s? se procedeze la întinerirea unei celule b?trâne, introducându-se în ea citoplasm? tân?r?. Pentru aceasta s-au folosit celule lipsite de nucleu (citopla?ti) care erau fuzionate cu celule întregi. În cursul experien?elor au fost fuziona?i citopla?ti «b?trâni» cu celule «tinere», citopla?ti «tineri» cu celule «b?trâne», precum ?i «tineri» cu «tinere», «b?trâni» cu «b?trâne». Ultimele dou? variante au demonstrat c? celulele sufereau un anumit num?r de diviziuni ?i apoi periau. M?surând, îns?, durata vie?ii ulterioare a celulelor fuzionate în primele dou? variante, autorii au ajuns la concluzia c? ad?ugarea de citoplasm? «tân?r?» nu spore?te durata vie?ii celulelor «b?trâne» ?i invers, citoplasma «b?trân?» nu o îmb?trâne?te pe celula «tân?r?». Prin urmare, dup? toate probabilit??ile «vârsta» citoplasmei nu determin? «vârsta» întregii celule (dat fiind faptul c? ea nu «hot?r??te» de câte ori s? se mai divid? aceasta înainte de a peri). ?i de?i autorii indic? asupra caracterului preliminar al rezultatelor ob?inute, ei înclin? s? acorde mai mult credit ideii c? fenomenul de b?trâne?e începe de la nucleu. Cine e, totu?i, «calculatorul» molecular al celulei? Colaboratorul Institutului de epidemiologie ?i microbiologie al A? din Rusia A. M. Olovnicov consider? c? mai degrab? este vorba de ADN. Posibil c? celula deaceea ?tie câte mitoze au avut loc în ea, deoarece cu fiecare diviziune scade lungimea ADN-ului, pe care îl con?ine, cu un anumit segment. Cu alte cuvinte, celulele-fiice mo?tenesc molecule tot mai scurte de ADN- A. M. Olovnicov a f?cut presupunerea c? la capetele ADN-ului se afl? gene speciale de tampon, care nu con?in informa?ie, ci au doar misiunea de a ocroti celula. Toate genele de importan?? vital? sunt dispuse mai aproape de mijloc ?i atâta timp cât ele nu sunt retezate, celulele func?ioneaz? normal. În procesul replic?rii ADN-ului celula sacrific? genele de tampon. Fenomenul se desf??oar? probabil în felul urm?tor. De fiecare dat? în procesul replic?rii nu este reprodus segmentul marginal al genei de tampon ?i dup? 30 de mitoze se pierd 30 de asemenea segmente, iar în total gena de tampon este compus? din aproximativ 50 de p?r?i. Ele toate sunt «bilele» moleculare cu care celula face calcule. Atâta timp cât gena de tampon nu este epuizat?, celula func?ioneaz? normal. Catastrofa începe s? se produc? atunci când se ajunge la gena care îi urmeaz?. În aceasta ?i const?, dup? opinia lui Olovnicov, cauza primordial? a îmb?trânirii. Cu mai mult de zece ani în urm? a fost exprimat un alt punct de vedere, conform c?ruia fenomenul de îmb?trânire este numit «catastrofa erorilor» în procesul biosintezei moleculelor: acumularea de erori duce la formarea de proteine ?i de acizi nucleici defectuo?i, la tulburarea metabolismului ?i la moarte. ?i într-adev?r, dac? în molecula de ADN în care este cifrat? informa?ia cu privire la sinteza proteinei se produce vre-o dereglare (ca urmare a iradierii sau ac?iunii unui virus patogen sau din alt? cauz?), se începe sinteza unor molecule proteice cu defect. ?i precum o liter? gre?it culeas? din matri?a tipografic? se repet? în fiecare exemplar al unei publica?ii, s? zicem cu un tiraj de 100 de mii, a?a ?i eroarea comis? în molecula de ADN va duce la sinteza a?a-numitelor proteine false, care se deosebesc de cele normale ?i dup? structur?, ?i dup? compozi?ia elementelor-componente ?i, desigur, dup? ac?iune. Aceasta modific? la rândul ei func?iile celulei. La început acestei ipoteze formulate de L. Orghel, nu i s-a acordat prea mare aten?ie, dar apoi s-a dovedit c? ea este cât se poate de conving?tor fundamentat? de date experimentale. S-a constatat astfel c? într-adev?r la îmb?trânirea celor mai diferite tipuri de celule se produc modific?ri în proteine ?i anume: scade rezisten?a la ac?iunea diferitelor valori de temperatur?, scade activitatea ?i se schimb? specificitatea fermen?ilor. Dar pân? nu demult lipseau dovezile în favoarea faptului c? în procesul îmb?trânirii scade precizia func?ion?rii sistemului informa?iei genetice. Cercet?torii englezi S. Linn, M. Cairis ?i R. Holidei au încercat s? verifice ipoteza «catastrofei erorilor». Ei au hot?rât s? vad? ce e întâmpl? cu ADN-polimeraza la îmb?trânirea unei culturi de fibrobla?ti umani. ADN-polimeraza asigur? p?strarea ?i transmiterea informa?iei genetice, de aceea de precizia cu care lucreaz? acest ferment depinde via?a, celulei. Experien?a a constat în urm?toarele. La început s-a separat fermentul aparte din culturi de celule tinere ?i b?trâne. Apoi acest ferment a fost pus s? ac?ioneze, adic? s? sintetizeze ADN dup? o matri?? artificial?, a c?rei compozi?ie nucleotidic? era cunoscut? exact. Apoi dup? compozi?ia ADN- ului sintetizat s-a determinat precizia ac?iunii fermen?ilor ?i la aceast? etap? a experien?elor s-a dovedit c? fermentul ADN-polimeraz?, separat din celulele unor culturi b?trâne, gre?e?te de zeci de ori mai des! R?mânea neclar faptul ce trebuiau s? fie considerate aceste modific?ri: cauz? sau, din contra, urmare a îmb?trânirii. Teza de baz?, îns?, a ipotezei cu privire la mic?orarea preciziei ac?iunii fermen?ilor în cazul îmb?trânirii a fost demonstrat?. Aceast? certitudine explic? conving?tor de ce la îmb?trânire cre?te frecven?a muta?iilor ?i a anomaliilor cromozomice. Autorii lucr?rii consider? c? observa?iile lor permit o mai bun? în?elegere a mecanismelor apari?iei cancerului ?i a altor boli la vârste înaintate. Majoritatea cercet?torilor consider? c? toate presupusele explica?ii ale îmb?trânirii ?in de una din cele dou? teorii de baz?: a program?rii genetice ?i a acumul?rii erorilor. Relativ recent în cadrul Institutului de gerontologie al A? din Ucraina savantul V. V. Frolchis a elaborat înc? o ipotez? a fenomenului de b?trâne?e ?i anume ipoteza adapta?ional-regulatoric?. Esen?a acestei ipoteze const? în urm?toarele: deregl?rile din aparatul genetic, ce conduc la îmb?trânirea organismului, apar nu în orice loc al moleculei de ADN, ci, la început, numai în genele de reglare. Dup? cum se ?tie, exist? dou? tipuri de gene - structurale (în ele este înscris codul de construire a proteinelor) ?i de reglare (un fel de întrerup?toare care conecteaz? sau deconecteaz? procesul de «citire» a informa?iei ADN). Cu alte cuvinte, genele reglatoare dirijeaz? activitatea genelor structurale. O analojie dintre cele mai simple: butonul cu care sunt f?r? sfâr?it puse ?i scoase din func?iune mii de relee, se defecteaz? primul. V. V. Frolchis consider? c? din cauza defectelor primare în genele de reglare se produc muta?ii în toate verigile metabolismului unor proteine. Apoi, pe baza aceasta - modific?ri importante în func?iile celulelor ?i ale întregului organism. 8.3 Perspectivele juvenologiei A?a stau lucrurile cu teoriile. Dar în practic? e posibil ca un experiment privind prelungirea vie?ii s? izbuteasc?? Da, e posibil, de?i a vorbi în acest sene referitor la om e înc? prematur. În schimb, s-a reu?it ca printr-o diet? special? s? li se prelungeasc? durata ve?i» unor ?obolani. Primele experien?e de acest fel au fost înf?ptui-te de biologul american C. Macchei; el a pornit de la o idee destul de simpl?: dac? s-ar putea încetini dezvoltarea unui organism printr-o ra?ie alimentar? special?, în acest fel se poate lungi durata vie?ii acestui organism. Academicianul V. V. Nichitin împreun? cu colaboratorii s?i au dat în cursul a 100 de zile unor ?obolani hran? de re?inere a cre?terii, con?inând multe proteine ?i vitamine, în schimb având un con?inut redus la maximum de gr?simi ?i glucide. Ca urmare, protoplasma a suferit restructur?ri serioase, amintind protoplasma unor animale de control mult mai tinere. Dup? aspect exterior un ?obolan în vârst? de trei ani, ?inut la diet?, era greu de deosebit de unul de control, având vârsta de numai trei luni. În sistemul endocrin al ?obolanilor de experien?? au fost înregistrate muta?ii profunde. Astfel, la ?obolanii care îndurau foame ?i la cei de control cantitatea de colagen (protein? fibrilar?) din ?esuturi era egal?; în schimb, la cei ?inu?i fl?mânzi colagenul a r?mas la fel de elastic ca ?i la animalele tinere! Rezultatele acestor experien?e sunt interesante ?i importante: ?obolanii ?inu?i la diet? tr?iau cu 10-30% mai mult decât cei de control. De remarcat c? atunci când dup? perioada de diet? fl?mând? animalelor li s-au dat iar??i s? m?nânce pe s?turate, particularit??ile organismului care se conturaser? în timpul experimentului s-au p?strat! Se cunoa?te de asemenea c? sc?derea temperaturii corpului doar cu 1-2 grade promite sporirea duratei vie?ii cu 10-20 de ani. De exemplu, musculi?a o?etului la o temperatur? a mediului ambiant de 30 de grade tr?ie?te 15 zile, iar la 10 grade- 177 de zile. Acestea sunt într-o prim? comparare posibilit??ile a doi factori curativi: alimenta?ia ra?ional? ?i c?lirea termic?. Se în?elege c? cel mai ispititor este «s? se trag? de sforile» genetice pentru a se putea corecta astfel în programul genetic ceea ce este «scris de la na?tere». ?i faptul nu este întâmpl?tor. C?ci, de exemplu, s-a reu?it o m?rire a duratei vie?ii, înlocuindu-se o singur? gen?. S-au ob?inut deja linii de ?oareci ?i insecte care tr?iesc de 2-3 ori mai mult decât cei obi?nui?i. Acestea ?i multe alte experimente, efectuate în diferite laboratoare din diferite ??ri, vin s? confirme posibilitatea oper?rii de corect?ri în «înregistrarea» de program. Fire?te, ar fi absurd s? se cread? c? procedându-se la o copiere a unor astfel de experien?e se poate aplica ?i la om o recomanda?ie similar?. Dar experien?ele sunt necesare ?i valoroase, c?ci pe baza lor se poate studia extrem de complicatul mecanism biochimic .al îmb?trânirii. Noua direc?ie în gerontologie se deosebe?te principial de cea tradi?ional? prin faptul c? î?i pune drept sarcin? schimbarea pe cale artificial? a însã?i termenelor în care se produce instalarea b?trâne?ii ?i a mor?ii la diferite specii. Se cere prelungit? nu perioada de b?trâne?e, ci cea de maturitate, fapt care ar deplasa durata vie?ii departe de limitele actuale. Conform opiniei majorit??ii savan?ilor, singura posibilitate ne folosit? de m?rire a duratei medii a vie?ii r?mâne încetinirea proceselor de îmb?trânire. Savan?ii ajung la concluzia c? deja în viitorul apropiat la nivel genetic se va putea realiza posibilitatea ac?ion?rii asupra organismului în vederea re?inerii proceselor de îmb?trânire. Faptul se explic? prin împrejurarea c? ?tiin?a ia ob?inut succese importante în studierea codului genetic - unul dintre cei mai însemna?i factori, ce determin? durata vie?ii. Ultimele descoperiri în domeniul biologiei moleculare ?i al geneticiii ofer? speran?a c? în timpul apropiat se vor putea realiza schimb?ri esen?iale în programul genetic al organismului. Au fost adoptate programul ?tiin?ific complex «Mecanismele îmb?trânirii, elaborarea c?ilor ?i a mijloacelor de m?rire a duratei vie?ii». La înf?ptuirea lui particip? unele dintre cele mai mari institute de cercet?ri ?tiin?ifice ?i institu?ii de înv???mânt: Institutul de genetic? general? al Rusiei, universit??ile din Moscova, Chiev, Harcov ?i altele. De curând la Moscova a fost înfiin?at Institutul de juvenologie, care este chemat s? cerceteze ?i s? pun? pe o serioas? baz? ?tiin?ific? toate cercet?rile care se efectueaz? în ?ar? în acest domeniu complex ?i interesant. A fost creat? o Asocia?ie mondial? în problema «Sporirea artificial? a duratei specifice a vie?ii oamenilor», din care fac parte ?i savan?i din ?ara noastr?. În adresarea c?tre to?i savan?ii din lume, pe care a adoptat- o, se spune: «...e timpul s? recunoa?tem cu îndr?zneal? c? numai datorit? miopiei noastre ?tiin?ifice b?trâne?ea continu? s? nimiceasc? oameni în vârst? de 60-80 de ani. Am sc?pat prilejul de a le da la timp oamenilor suplimentar zeci sau poate ?i sute de ani de via?? ?i acest fapt ne impune acum obliga?ia de a ne dubla eforturile în aceast? munc?». Dar, nu e cazul s? ne lini?tim la gândul c? savan?ii lucreaz? pentru noi ?i c? faptul ne scute?te de a ne preocupa de acest lucru. Prelungirea perioadei de via?? activ? depinde de fiecare din noi. Vechile formule ale s?n?t??ii-munca, odihna, practicarea sportului, bunele rela?ii cu cei din jur, un mod de via?? moderat, renun?area la fumat, evitarea exceselor alimentare, a abuzului de alcool ?i altele - r?mân în vigoare. S? ne amintim de teza fundamental? a geneticiii: posibilit??ile poten?iale ale genotipului se pot realiza numai în condi?ii de via?? corespunz?toare. Dup? cum a spus L. M. Suharebschii, directorul Institutului de juvenologie, dac? omul duce de la na?tere un mod de via?? care corespunde întrutotul concep?iilor existente privind normele de psihoigien?, eforturile fizice, igiena alimenta?iei, muncii ?i odihnei, el trebuie s? tr?iasc? cel pu?in 150-200 de aii. ?i nu într-un viitor îndep?rtat, ci în prezent. IX. REALIZ?RILE ?I PERSPECTIVELE GENETICIII 9.1 Genetica ?i fitotehnia Una din c?ile de intensificare a produc?iei agricole a constituit-o înlocuirea soiurilor vechi de plante cu alte noi, mai productive. Cel care s-a ocupat de realizarea în practic? a acestei metode a fost academicianul N. I. Vavilov-cunoscut? personalitate ?tiin?ific? în domeniul geneticiii, primul director al Institutului de cercet?ri ?tiin?ifice (IUC?) în domeniul fitotehniei. Deoarece de calitatea soiului sunt r?spunz?toare genele ?i deoarece din ele se pot ob?ine diferite combina?ii dorite, Vavilov a hot?rât s? organizeze prima în lume colec?ie de gene, reunite într-o singur? genotec?. Aceast? genotec? urma s? stea la dispozi?ia selec?ionatorilor-abona?i, care vor putea elabora noi soiuri. A?a s-a n?scut ideea de a se trimite din Rusia în toate ??rile lumii expedi?ii speciale în vederea colect?rii de gene. N. I. Vavilov, adep?ii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale fostei Uniuni Sovietice ?i alte 50 în diferite ??ri de pe toate continentele. Ca urmare a eforturilor depuse de aceste expedi?ii, precum ?i a schimburilor îndelungate de probe de semin?e ?i material s?ditor cu institu?ii ?tiin?ifice din toate ??rile, la IUC? în domeniul fitotehniei a fost creat? o colec?ie unic? de plante vii, care în prezent num?r? peste 250 de mii de mostre, obiectivul fiind în viitor s? se ajung? pân? la 400 de mii de mostre. Pe baza colec?iei, precum ?i datorit? aplic?rii pe larg a îngr???mintelor minerale, a irig?rii, chimiz?rii ?i mecaniz?rii proceselor de cultivare a culturilor agricole, fitotehnia a atins în prezent cel mai înalt nivel din istoria agriculturii. Cu ajutorul noului ritm tehnologic de cultivare câmpurile devin adev?rate «sec?ii de produc?ie», iar plantele - «ma?ini verzi» de transformare a îngr???mintelor minerale în hran? pentru om ?i animale agricole. Soiurile create se caracterizeaz?, în primul rând, prin faptul c? la ele este sporit? ponderea gr?un?elor în raport cu masa general? a plantelor. Savan?ii numesc aceast? însu?ire «recuno?tin?a» plantelor fa?? de introducerea îngr???mintelor. Dar aplicarea unor doze mari de îngr???minte, în special azotate, a avut ?i consecin?e ne dorite: grânele au început s? poligneasc?. De aceea, aproape concomitent în toate ??rile, au început s? apar? soiuri cu tulpina scurt?, rezistente la polignire. Fa?? de selec?ionatori î?i înainteaz? preten?iile ?i mecanizatorii, lega?i nemijlocit de cultivarea ?i recoltarea plantelor, care-?i doresc soiuri la care fructele se coc concomitent ?i sunt amplasate cam la aceea?i în?l?ime. Tot odat?, l?rgirea grani?elor agriculturii irigate a determinat o sporire a bolilor micotice la graminee. Acestea ?i alte numeroase exemple indic? asupra faptului c? nici tehnica, nici chimia, f?r? modificarea eredit??ii plantelor nu pot s? rezolve cu succes problema sporirii roadelor. De aceea geneticiienii ?i selec?ionatorii trebuie s? ?in? cont de toate «preten?iile» ?i s? lichideze consecin?ele ne dorite prin crearea de soiuri corespunz?toare. S-au modificat ?i ritmurile activit??ii de selec?ie pe baz? genetic?. Pân? nu demult înc? pentru ob?inerea unui nou soi de culturi cerealiere era nevoie de • 12-14 ani, iar schimbarea lor de pe câmpuri avea loc o data în 20 de ani. În prezent situa?ia s-a schimbat. Perfec?ionarea continu? a tehnologiei cultiv?rii plantelor impune crearea în termen mai reduse a noilor soiuri. De exemplu, cultivarea unui astfel de soi înalt productiv cum este Bezostaea-1 da anual fostei URSS o produc?ie suplimentar? de mare valoare din punctul de vedere al economicit??ii ?i nu este indiferent faptul c? acest soi a fost ob?inut cu 2-3 ani mai devreme sau cu 2-3 ani mai târziu. În rezolvarea acestor obiective un rol important i-a revenit geneticiii, care la etapa industrializ?rii la care se afla produc?ia agricol? se manifesta în crearea de noi soiuri. Tot odat?, crearea acestor soiuri este de ne conceput f?r? cunoa?terea profund? ?i exact? a legilor eredit??ii. În ultimii ani genetica ?i selec?ia plantelor au înregistrat un asemenea progres, încât el a fost numit, pe bun? dreptate, «revolu?ia verde». C?ci numai cu -20-30 de ani în urm? pentru cele mai bune soiuri de grâu de toamn? limita rodniciei o constituia 25-30 q/ha, iar în prezent multe soiuri de grâu de toamn?, având un agronom corespunz?tor, asigur? ob?inerea a câte 60-70 q/ha ?i câte 90-100 q/ha în cazul irig?rii. Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|