Современная генетика

de la o vac? 20-30 de vi?ei pe sezon. Pe aceast? cale se poate realiza o

ameliorare substan?ial? a ?eptelului dintr-o gospod?rie, raion sau chiar

?ar?, deoarece animalele de rase valoroase pot fi u?or r?spвndite sub forma

embrionilor congela?i. Anume a?a se procedeaz? оn Australia, unde importul

de animale mature este interzis de reguli de carantin? speciale.

O alt? cale de realizare a poten?ialului genetic al unor organisme cu

indicatori remarcabili o constituie clonarea genetic?, adic? ob?inerea unor

copii exacte de animale оn via?? sau care au disp?rut demult, dac?,

bineоn?eles, celulele lor, оntr-un fel sau altul, s-au p?strat. Оn biologie

grupul de celule formate de la una singur? se nume?te clon?. Din aceast?

cauz? ?i ob?inerea unor organisme identice genetic dintr-o singur? celul?

se nume?te clonare.

Оn principiu, nu exist? nici o piedic? оn vederea clon?rii оn acest mod a

oric?ror specii de animale.

Cв?iva ani оn urm? J. Herdon din Chembridj (Anglia) a ob?inut un mormoloc

care practic nu avea «mam?». El a recoltat dintr-un intestin de broasc? o

celul? somatic? (diploid?), a extras din ea nucleul ?i l-a implantat оn

ovulul unei alte broa?te. Totodat?, nucleul din ovul fusese nimicit prin

iradiere cu raze ultraviolete Оn acest fel оntreaga garnitur? de gene noul

organism o ob?inea de la unul din p?rin?i. Mormolocul era, bineоn?eles,

copia genetic? absolut? a broa?tei de la care s-a «оmprumutat» nucleul

celular. Оntr-un alt centru ?tiin?ific din Anglia (Oxford) D. Bromholl a

reu?it s? implanteze nucleul extras dintr-o celul? somatic? оn ovulul de

epure. De remarcat c? doctorul Bromholl a folosit celule care au crescut

mul?i ani la rвnd оn cultur? de ?esut оn afara organismului (in vitro).

Anume cu asemenea celule a fecundat ovulul, nucleul c?ruia era nimicit

ini?ial prin iradiere cu raze ultraviolete.

Ovulul fecundat a fost implantat оn uterul iepuroaicei, care оndeplinea

rolul de incubator viu. Оn consecin??, s-a dezvoltat un embrion ale c?rui

gene con?ineau numai gene ale iepurelui (mort demult) celulele c?ruia

fuseser? cultivate in vitro. O adev?rat? reоnviere!

Conform opiniei unor exper?i, оn anii apropia?i va fi elaborat? o

metodic? general accesibil? ?i ieftin? de оnmul?ire «prin plombagin?» a

vitelor cornute mari ?i a altor animale domestice. O atare metodic? va avea

ca obiectiv ob?inerea de celule extrase din ?esuturile unor indivizi

animali remarcabili, stimularea femelelor оn producerea unui num?r mare de

ovule (aceasta deja se realizeaz?), fecunda?ia cu nuclee de celule somatice

(atвt de la masculi, cвt ?i de la femele-recordiste) a acestor ovule (ale

c?ror gene au fost ini?ial distruse prin iradiere) ?i implantarea ovulelor

la mame adoptive.

9.3 Genetica ?i pedagogia

9.3.1 Genotipul ?i mediul social

Probabil, c? nu o dat? ne-am оntrebat, de ce nu fiecare om poate fi f?cut

compozitor, pictor, scriitor sau matematician? De ce unul оncepe s? compun?

versuri оnc? de pe b?ncile ?colii, iar altul nu reu?e?te s-o fac? chiar ?i

dup? ce оnsu?e?te toate tainele compunerii versurilor? Acela?i lucru se

poate spune ?i despre cele mai оnalte performan?e sportive: oricвte

eforturi ?i timp nu s-ar cheltui pentru antrenamente, nu fiecare poate s?

devin? campion olimpic. De ce un om se poate abate u?or de la drumul drept

?i deveni delincvent, iar altul r?mвne neclintit chiar оn оmprejur?ri care

оl pun la оncerc?ri dintre cele mai grele?

Toate aceste «deceuri» au un singur r?spuns: to?i oamenii sunt diferi?i.

Fiecare о?i are genotipul s?u pe baza c?ruia, оn rela?ie cu mediul, se

formeaz? particularit??ile omului, inclusiv ?i cele psihice. Оn afar? de

aceasta, asupra form?rii psihicului o mare оnrвurire o are educa?ia,

оncepвnd din primele zile ale apari?iei pe lume a noului om.

Mult timp pe savan?i ?i pe pedagogi i-a fr?mвntat urm?toarea оntrebare:

оn ce mod conlucreaz? оn lupta pentru viitorul om ereditatea, mediul ?i

educa?ia? Cu alte cuvinte, cui dintre ace?ti trei factori оi apar?ine rolul

hot?rвtor оn formarea personalit??ii?

Unii considerau c? formarea esen?ei sociale a omului, dezvoltarea

personalit??ii depinde оn totalitate de ereditate. Va fi omul bun sau r?u,

curajos sau fricos, harnic sau un lene? toate acestea, dup? opinia lor,

sunt programate dinainte оn ereditate.

Nu este greu s? ne d?m sama c? acest punct de vedere este nu numai

nefundamentat, dar ?i оntr-o anumit? m?sur? d?un?tor, deoarece nu rareori

el serve?te drept paravan celor care nu ?tiu sau nu doresc s? se preocupe

de educa?ie: toate deficien?ele din educa?ie le pun оn sama «eredit??ii

proaste», оmpotriva c?reia educa?ia ar fi, chipurile, neputincioas?. Ea

este d?un?toare ?i оn alt? privin??. S? ne imagin?m urm?toarea situa?ie.

F?cвnd totalurile anului ?colar оnv???torul d? scurte caracteristici

fiec?rui elev. De exemplu, «Scutaru este silitor, perseverent, sвrguincios.

Succesele lui au depins оn mare m?sur? de h?rnicia ?i sвrguin?a cu care a

muncit» – dup? aceste cuvinte cel caracterizat va c?uta pe viitor s? se

manifeste ?i mai оn deplin?tatea acestor calit??i. «Dar iat? c? Ciobanu a

reu?it totul f?r? mult efort. Este un talent оnn?scut». La ce se poate

gвndi vizatul Ciobanu dup? aceste cuvinte? E bine c? totul оi merge u?or ?i

оn toate izbute?te. Dar оn caracteristic? nu s-a pomenit despre atitudinea

sa fa?? de оnv???tur?, fa?? de munca ob?teasc?. Reiese c? nu el a ob?inut

rezultate bune, ci ele au venit singure, de la sine. Dar oare aceast?

insinuare nu reprezint?, de fapt, o minimalizare a personalit??ii lui

Ciobanu, o negare a «eu»-lui s?u?

P?rta?ii altor tendin?e considerau c? to?i oamenii se nasc cu aptitudini

naturale egale ?i dac? educatorii nu-?i vor precupe?i eforturile, iar

copiii nu se vor l?sa pe tвnjal?, apoi fiecare ar putea s? ajung?, de

exemplu, la nivelul lui Mozart ?i Eminescu, Pu?chin ?i Repin. Urmвnd

acestei logici, s-ar p?rea c? este tot a?a de u?or s? se formeze

personalitatea omului prin intermediul instruirii ?i educa?iei, cum se

poate face din lut orice figur?. ?i acest punct de vedere s-a dovedit

lipsit de valabilitate. Fiecare pedagog cunoa?te faptul c? atвt

temperamentele, cвt ?i оnclina?iile, ?i capacit??ile copiilor – toate sunt

diferite. Fiecare elev, fiecare om, оn general, este o personalitate

irepetabil?, cu caracterul s?u deosebit, cu un mod personal de gвndire,

memorare, de aten?ie. Unul toat? via?a nu mai ajunge s? aib? ureche

muzical?, iar altul compune muzic? de la ?ase ani. Un elev abia de poate

pricepe legea lui Culon, оn schimb, poate deosebi dup? glas orice pas?re,

altul rezolv? ecua?ii diferen?iale, iar altul nu poate s? deosebeasc? teiul

de ar?ar.

«Dac? to?i oamenii ar avea acelea?i aptitudini, – spune A. C. Scvor?ov,

cunoscut biolog-evolu?ionist, – din aceasta ar reie?i c? ?i omenirea luat?

оn оntregime n-ar prezenta o diversitate de talente poten?iale mai bogat?

decвt un om oarecare. Este, probabil, o idee prea s?r?cit? despre

omenire...»

Este un adev?r incontestabil faptul c? spiritul de observa?ie, aten?ia,

memoria, h?rnicia ?. a. m. d. contribuie la dezvoltarea aptitudinilor, la

afirmarea talentului. Chiar ?i un astfel de artist genial al cuvвntului ca

Tolstoi ?i el a fost nevoit s? retranscrie «R?zboi ?i pace» de 8 ori! Dar

al?ii ar fi gata s?-?i transcrie lucr?rile la nesfвr?it f?r?, оns?, s? aib?

?ansa de a ajunge vre-odat? la оn?l?imea lui Tolstoi.

Apropo, fiindc? veni vorba de memorie. ?i ea este diferit? la diferi?i

oameni. Chiar dac? ar fi s? fie antrenat? la nesfвr?it, la majoritatea

oamenilor memoria-i... «ca memoria»; unii au dezvoltat? memoria vizual?,

al?ii pe cea mintal? (logic?, auditiv?), sau ?i pe una, ?i pe alta. Dar se

оntвlnesc ?i oameni cu o memorie fenomenal?. I. Andronicov povestea despre

I. Sollertinechii, care avea o memorie cu totul ie?it? din comun. Aruncвnd

o privire asupra unor pagini de text, pe care le vedea pentru prima oar?,

el оntorcea cartea ?i spunea: «Controleaz?». ?i orice pagin? nu i-ar fi

fost numit?, el o reproducea pe de rost. Cвnd a fost rugat s?-?i aminteasc?

ce era tip?rit оn josul paginii 212 din volumul doi al operelor complecte

ale lui N. V. Gogol din ultima edi?ie a AES (Asocia?ia Editurilor de Stat),

Sollertinechii, chibzuind cвteva momente, a redat integral ?i f?r? nici o

gre?eal? textul: «Laud? ?ie, artiste, vivat Andrei Petrovici –

recenzentului cum se vede оi pl?cea fami-... «Iart?-ne, Ivan Ivanovici, dar

ce e cu acest «fami-? – «Fami-? – a r?spuns el cu nep?sare, de parc? ar fi

fost оn firea lucrurilor, – «fami-» este prima jum?tate a cuvвntului

familiaritate, numai c? «-liaritate» vine de acum pe pagina dou? sute

treisprezece».

Este pu?in probabil c? doar cu ajutorul antrenamentelor fiecare din noi

ar putea s?-?i formeze un asemenea nivel de dezvoltare a memoriei. ?i e

p?cat.

Exemplele prezentate vin s? ne conving? de faptul c? asupra form?rii

profilului individual al capacit??ilor omului exercit? o anumit? influen??

?i ereditatea, ?i mediul оn оn?elesul cel mai larg al no?iunii. Pe lвng?

ac?iunea mediului, genotipul determin? ?i el dezvoltarea general? a

copilului ?i succesele lui la оnv???tur?. Un debil mintal se alege cu

foarte pu?in chiar ?i de pe urma celei mai bune instruiri, оn timp ce un om

n?scut cu aptitudini geniale reu?e?te оn mod obi?nuit multe f?r? ajutorul

cвt de cвt оnsemnat al cuiva. Dar pentru majoritatea copiilor de ambian?a

familial?, instruirea оn ?coal?, propriile lor eforturi depinde оn ce

m?sur? realiz?rile lor se vor apropia de limita superioar? a capacit??ilor

lor оnn?scute.

Gemenii sunt materialul natural pe baza c?ruia se poate cel mai bine

studia interac?iunea dintre genotip ?i mediu.

Dup? cum am mai ar?tat, exist? dou? categorii de gemeni: obi?nui?i

(bivitelini), cu genotipuri-diferite ?i identici (univitelini), cu

genotipuri identice.

Numeroase experien?e efectuate asupra gemenilor au demonstrat c? cu cвt

un caracter oarecare depinde mai mult de genotip, cu atвt mai mult gemenii

identici seam?n? unul cu altul sub raportul acestui caracter. ?i cu cвt el

depinde mai mult de mediul extern, cu atвt mai mult se pot deosebi оntre ei

gemenii identici. Cele mai mari deosebiri оntre gemeni se constat? оn cazul

cвnd ei sunt educa?i оn familii diferite; dar astfel de cazuri se оntвlnesc

extrem de rar. De regul?, gemenii identici sunt educa?i оn condi?ii оntr-

atвt de identice, оncвt poate s? apar? оntrebarea: nu este oare acest fapt

principala cauz? a asem?n?rii lor? R?spunsul se poate ob?ine prin

compararea lor cu gemenii obi?nui?i. Gemenii obi?nui?i cresc ?i ei оn una

?i aceea?i familie, оn unul ?i acela?i interval de timp. De aceea influen?a

mediului asupra deosebirilor dintre gemenii obi?nui?i este comparabil? cu

influen?a pe care o are mediul asupra diferen?elor dintre gemenii identici.

Diferen?a dintre gemenii obi?nui?i ?i cei identici, crescu?i оmpreun?,

este condi?ionat? оn temei de ereditatea lor diferit?. Оn schimb,

diferen?ele dintre gemenii identici crescu?i оmpreun? ?i gemenii identici

crescu?i оn medii diferite este condi?ionat? totalmente de condi?iile

diferite de mediu. Astfel, conform datelor savan?ilor americani, educa?ia

diferen?iat? duce la deosebiri cu mult mai mari de greutate ?i capacit??i

mintale, dar nu are nici o оnrвurire asupra оn?l?imii. Prin urmare,

оn?l?imea depinde оn special de ereditate, iar greutatea fizica ?i

capacit??ile intelectuale sunt determinate aproximativ оn egal? m?sur? de

ereditate ?i de mediu.

9.3.2 Talentul ?i ereditatea

L?murind rolul eredit??ii ?i al mediului оn dezvoltarea omului, оn

formarea personalit??ii sale, este important s? se explice ce reprezint?

mediul raportat la om. Asemeni altor fiin?e vii, omul se na?te ?i tr?ie?te

оntr-un mediu ce este determinat atвt de factori abiotici, cвt ?i de

factori biotici. Оn acest sens se poate afirma c? mediul omului este

acela?i ca ?i al altor fiin?e vii. Dar datorit? con?tiin?ei, omul

ac?ioneaz? оn sfera formei sociale de mi?care a materiei, subordonвndu-?i

mediul ?i to?i factorii ce ac?ioneaz? оn el. Din aceast? cauz? mediul uman

are un caracter social. Fiecare fiin?? uman? se na?te ?i tr?ie?te оn

condi?iile mediului social. Оn ce prive?te identitatea sau varietatea

genetic?, ele sunt determinate de garniturile de gene. Fiecare om о?i are

garniturile sale particulare de gene ?i оn virtutea acestui fapt din punct

de vedere genetic to?i oamenii sunt diver?i, individuali, cu excep?ia

gemenilor identici. Remarcвnd diferite particularit??i оn manifestarea

caracterelor la diferi?i oameni, ne ciocnim nu de o insuficien?? genetic?,

ci de diversitatea genetic?. Este important s? se sublinieze оn acest

context c? diversitatea genetic? a oamenilor nu depinde de mediul social

ci, din contra, de mediul social depinde manifestarea diversit??ii

genetice, deoarece ea este determinat? de condi?iile sociale оn care omul

se na?te, se dezvolt? ?i se formeaz? ca personalitate. Ei, bine, ve?i spune

dumneavoastr?, dar capacit??ile fenomenale la copiii care, ca s? zicem a?a,

n-au dovedit оnc? s? оntre оn contact cu mediul social, care n-au trecut

оnc? minimumul elementar de instruire ?i educa?ie? Aceea?i оntrebare se

poate referi ?i la personalit??ile remarcabile care se dezvolt? оn aceea?i

familie cu altele destul de mediocre.

Оntr-adev?r, majoritatea copiilor care se nasc sunt copii obi?nui?i,

copii оnzestra?i оntr-un domeniu oarecare se nasc оntr-un num?r mic, iar

personalit??i remarcabile, оnzestrate multilateral, adic? oameni geniali,

se nasc extrem de rar.

Na?terea copiilor geniali aminte?te оntrucвtva loteria. Juc?torii

reu?esc, de regul?, s? ghiceasc? unul-dou? numere, mult mai pu?ini – 3-4 ?i

cu totul pu?ini – 5-6 numere. iar оn dependen?? de ghicire se stabile?te

suma cв?tigului. Cu cвt mai mic? este probabilitatea ghicirii, cu atвt mai

valoros este cв?tigul. Ideea a fost exprimat? sugestiv de V. Polвnin.

«Na?terea geniului, – spunea el, – este cв?tigul realizat la o loterie

lipsit? aproape de cв?tiguri». Ne este dat foarte rar s? auzim despre

apari?ia copiilor cu talente deosebite. Una din aceste rare comunic?ri

senza?ionale a fost publicat? de ziarul japonez influent «Japan Times». Ea

se referea la Chim Iun Von, un seulez de trei ani, care vorbea la fel de

liber engleza ?i germana ca ?i coreeana, limba sa matern?. El rezolva cu o

nemaiv?zut? u?urin?? probleme dintre cele mai complicate, folosind оn acest

scop calculele diferen?iale ?i integrale. Chim Iu este me?ter la scrisul

caligrafic, scrie versuri foarte bune ?i cite?te ziarele. P?rin?ii acestui

fenomen – Chim Su Son, fizician, оn vвrst? de 33 de ani ?i Iu Mun Hiun,

cadru didactic la Universitatea din Seul, оn vвrst? de asemenea de 33 de

ani - au povestit c? оn a patra lun? dup? na?tere fiului i-au ap?rut dintr-

odat? 19 din?i, iar peste dou? zile el a оnceput s? rosteasc? cuvinte. La

?ase luni el a оnceput s? mearg? ?i s? memoreze din auzite denumiri de

copaci ?i de animale. La 1 an ?i o lun? Chim оnsu?ise destule cuvinte

engleze?ti, pentru a vorbi satisf?c?tor engleza.

Peste o lun? el a оnceput s? vorbeasc? germana. La un an ?i jum?tate a

оnceput s? scrie cu o pensul? mic?, ?i cu tu?, iar la doi ani a оnceput s?-

?i fac? оnsemn?ri zilnice. Multe dintre оnsemn?rile ?i desenele lui au fost

publicate оn ziarele din Seul. Deci, un adev?rat fenomen.

Un alt exemplu. Оn anul 1979 la sec?ia preg?titoare a Universit??ii din

Moscova a fost primit un b?ie?el de nou? ani – Jalil Said – din Afganistan.

Guvernul acestei ??ri a hot?rвt s?-l trimit? pentru continuarea studiilor

оn URSS la facultatea de mecanic? ?i matematica a USM (programa pentru

?coala medie el a оnsu?it-o оntr-un an). Jalil a venit оn Uniunea Sovietic?

оmpreun? cu tat?l s?u Cherim Said, care urma ?i el s?-?i fac? studiile la

Universitate.

Dup? o lun? ?i jum?tate de cursuri cu оnv???tori de limba rus?, Jalil a

оnceput s? оn?eleag? bine оntreb?rile care i se adresau, s? r?spund? la ele

?i adesea s-o fac? chiar pe traduc?torul pentru tat?l s?u. Dar la оnceput

lec?iile mergeau destul de prost. ?i doar atunci cвnd a fost schimbat modul

de instruire, luвndu-se ca baz? manualul de matematic?, treburile s-au

normalizat.

Care este explica?ia acestor cazuri? Ce rol i se atribuie eredit??ii ?i

ce rol mediului оn dezvoltarea talentelor cu totul ie?ite din comun?

Iat? ce scriu оn leg?tur? cu aceasta cunoscu?i savan?i Ia. Reghinschii ?i

A. Scvor?ov: «Ereditatea talentului? Exist? numeroase genealogii care o

confirm?: muzica оn familia Bah, astronomia pentru оntreaga genera?ie de

astronomi Cassini оn cadrul c?reia s-a desf??urat de la tat? la str?nepot

timp de 124 de ani continuitatea оn conducerea observatorului astronomic

din Paris; pictura оn familia Macovschii, matematica оn familia Bernulli.

Pe de alt? parte, оns?, оn majoritatea cazurilor оnzestrarea ereditar? este

determinat? de оmbinarea unui ?ir de оnsu?iri independente... Poate c?

anume оn polifactorialitate ?i se ascunde una din cauzele faptului c? chiar

?i оn familiile cu mul?i copii ale geniilor se n??teau atвt de rar copii

geniali». «Nu avem motive s? afirm?m c? exist? gene speciale ale

genialit??ii; formele de manifestare a talentului uman sunt atвt de variate

?i individual irepetabile, оncвt este mai verosimil s? fie considerate nu

urmarea unor gene speciale ale genialit??ii, ci rezultatul unor combina?ii

unice, irepetabile оn fiecare caz aparte ale unui ?ir оntreg de gene, care

fiecare оn parte nu determin? nici un efect remarcabil. Adev?rul este

confirmat ?i de faptul c? оn marea majoritate a cazurilor descenden?a

oamenilor de sam? este destul de obi?nuit?».

Din aceste opinii se poate trage urm?toarea concluzie general?: nu

ac?iunea unor oarecare gene izolate determin? formarea talentului. Fiecare

gen? aparte sau o grup? de gene condi?ioneaz? unele оnsu?iri pozitive

aparte (temperament, atrac?ie pentru ceva, aten?ie, memorie, spirit de

observa?ie, imagina?ie, capacitate de оn?elegere rapid? ?. a. m. d.), iar

оmbinarea оntвmpl?toare a unei mul?imi de asemenea оnsu?iri (?i, prin

urmare, ?i a genelor care le determin?) оntr-un singur individ contribuie

la dezvoltarea maxim? a capacit??ilor sale – adic? a talentului.

Probabilitatea оmbin?rii оntr-o singur? persoan? a majorit??ii оnsu?irilor

pozitive e foarte mic? – de aici ?i raritatea apari?iei lor оn lume. Tot

odat?, se cunoa?te c? nu toate genele se manifest? оntr-un mediu sau altul

?i c? genele asem?n?toare о?i manifest? оn chip diferit ac?iunea оn

condi?ii de mediu diferite. Prin urmare, оnsu?i mediul «potrive?te»

ac?iunea fiec?reia dintre gene sau a unor blocuri de gene unul fa?? de

altul, «?lefuindu-le» efectul general. Tot mediul este cel care joac? rol

de «punct de trecere», aprobвnd sau anulвnd aceast? ac?iune general?,

adic? stimuleaz? sau inhibeaz? o ac?iune sau alta a individului. Оn acest

cadru o importan?? colosal? o are instruirea ?i educa?ia orientat?. Se

Страницы: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34