ðåôåðàòû áåñïëàòíî
 

ÌÅÍÞ


Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

pe care le aduce euhornia?

La fel de important este ?i rolul pe care îl au animalele în natur? ?i în

via?a omului.

Lumea animal? constituie o parte important? a biosferei, participând la

circuitul biologic al substan?elor.

Animalele exercit? o mare influen?? asupra vie?ii plantelor. S? ne

amintim în acest sens de insectele polenizatoare ?i de p?s?rile

transportatoare de semin?e. Animalele s?lbatice constituie o surs?

inepuizabil? pentru domesticirea ?i încruci?area lor cu animalele

domestice, pentru crearea unor rase noi. Cunoa?tem cu to?ii importan?a

estetic? a animalelor. E vorba nu numai de p?s?rile decorative, de fluturii

?i pe?ti?orii din acvariu... Animalele servesc ca obiecte de cercet?ri

?tiin?ifice, inclusiv de cercet?ri medicale ?i bionice. Înc? filozoful

antic Democrit (sec. 4—3 î. e. n.) a men?ionat: «Noi am înv??at de la

animale, imitând cele mai importante lucruri: de la p?ianjen am înv??at

croitoria; cântecul — de la privighetoare; construirea locuin?elor — de la

rândunele».

În unul din capitolele anterioare am vorbit despre serviciul pe care îl

presteaz? truditorii microlumii. Dar activitatea lor este mult mai vast?.

S? nu uit?m c? microbii efectueaz? aproape o mie de reac?ii chimice.

Fiecare dintre ei poate prelucra o mas? biologic? de 30—40 de ori mai mare

decât greutatea lui proprie. Cu ajutorul lor sînt sintetizate

antibioticele, vitaminele (B12, A, D2) pe care, deocamdat?, nu le putem

ob?ine pe cale ne biologic?. Folosirea micro-bilor pentru ob?inerea

hormonului cortizon a redus costul acestui preparat de 100 de ori. Recent

savan?ii au descoperit înc? o însu?ire a microbilor: s-a constatat c? mul?i

dintre ei pot face rezerve de metale. Mucegaiurile aspergilei, bun?oar?,

con?in 0,3% de cupru — de 30 000 de ori mai mult decât mediul ambiant.

Multe bacterii acumuleaz? în cantit??i mari uran: alga microscopic?,

clorela de ap? dulce — aproximativ 0,4% de mas? uscat?, actinomicitele —

4,5%, bacteriile denitrificative — 14%, iar culturile alese special de

drojdii sau pseudomonade — aproape 50 %. Bacteria bacilus subtilis poate

extrage din solu?ii apoase – aproximativ 40 metale diferite, inclusiv

aurul. Tulpinile special construite de microorganisme extrag din sol în

condi?ii de laborator aproximativ 82% din aurul pe care-l con?ine.

Majoritatea microorganismelor despre care am amintit tr?iesc în mediul

acvatic, mai alee în ocean. În ultimii ani, îns?, Oceanul mondial este

considerat tot mai mult o surs? poten?ial? de diferite substan?e utile, ale

c?ror rezerve pe uscat s-au mic?orat mult, iar unele sînt pe cale de

dispari?ie. În apa marin? sînt dizolvate 6 miliarde tone de cupru, 4

miliarde tone de uran, 0,5 miliarde tone de argint, aproape 10 milioane

tone de aur. Nu pot fi oare extrase aceste bog??ii cu ajutorul

microorganismelor, care au minunata capacitate de a concentra metalele?

Aceasta nu este o idee fantastic?. Doar microbii care acumuleaz? metalele

întrec sorben?ii chimici prin capacitatea lor de absorb?ie, cît ?i

specificul absorb?iei. Afar? de aceasta, microbii bioabsorben?i pot

purifica de metale grele, inclusiv de cele radioactive, scurgerile

industriale. Cultura mucegaiurilor de ficomicete separ? uranul din apa

poluat? de 3,5 ori mai repede, iar torul — de 2—3 ori mai repede decât

r??inile schimb?toare de ioni. ?i dac? vom utiliza cultura de bacterii

dinitrificative, peste 8 minute de contact cu bioabsorbantul, concentra?ia

de uran din ap? se reduce de la 25 la 0,5 mg/l.

Pentru sporirea eficacit??ii acestor sisteme de purificare pot fi

«perfec?ionate» microorganismele folosite în ele prin metode de inginerie

genic?. În SUA a fost patentat? metoda de detoxificare biologic? a apelor

de scurgere — acolo func?ioneaz? bacteriile pseudomonadei, c?rora le-au

fost încorporate plazmidele ce determin? sinteza proteinei, care separ?

mercurul din compu?ii ei. Celulele uzate sînt arse apoi, iar mercurul —

separat din produsele lor de ardere.

Dar din toate cele create pân? în prezent de natur? nimic nu poate fi

comparat cu capacitatea fantastic? de adaptare, caracteristic? fiin?elor

invizibile.

Exist? bacterii care se pot afla în hidrogen lichid (-252°C) timp de 20

de minute, iar temperatura de —200°C o suport? câteva luni. Savan?ii

americani au descoperit bacterii vii în craterele vulcanilor de pe fundul

oceanului. Ele tr?iesc ?i se înmul?esc la o temperatur? de 250°C ?i la o

presiune de 265 atmosfere. Pe fundul Oceanului Pacific a fost descoperit un

izvor termal cu temperatura de 400°C. În acest «uncrop» tr?iesc nu numai

bacterii, dar ?i unele molu?te ?i viermi. Diapazonul presiunii la care este

posibil? via?a frapeaz? imagina?ia: de la 8 mii de atmosfere (drojdiile)

pân? la 0,001 milibari (semin?ele ?i «sporii). Imagina?ia noastr? refuz? s?-

?i prezinte acest lucru, dar unele specii de bacterii se simt normal în

apele reactorilor atomici la o doz? de radia?ie de 2—3 milioane de Rad.

Pentru compara?ie, radia?ia natural? cronic? pe globul p?mântesc variaz?

între 48 de microrad ?i un rad pe an.

De ce am caracterizat atât de am?nun?it rolul multilateral pe care-l

joac? fiin?ele vii? Pentru a clarifica c? f?r? ele omul nu poate exista. În

procesul evolu?iei de sute de mii ?i milioane de ani, toate formele de

via?? au selectat ?i au fixat în aparatele lor genetice capacitatea de a se

adapta perfect la condi?iile specifice de mediu. În majoritatea cazurilor

aceste adapt?ri nu pot fi create de om în mod artificial.

De aceea fiecare specie, chiar dac? se pare c? n-are în prezent nici o

însemn?tate practica, poate deveni de mare valoare. Dispari?ia oric?rei

specii înseamn? o renun?are con?tient? la un conservator al fondului

genetic poten?ial ?i o ?tirbire nu numai a intereselor ?tiin?ei, dar ?i a

posibilit??ilor practicii viitoare. E de mare importan?? men?inerea

fondului genetic mondial, în special a acelor plante ?i animale, care au

devenit de acum rare ?i al c?ror mediu de trai este amenin?at de o brusc?

înr?ut??ire.

14.2 Banca de gene a plantelor

Problema p?str?rii fondului genetic al speciilor existente de plante este

una din problemele generale ale protec?iei naturii vii.

Pentru p?strarea variet??ii vegetale în întreaga lume a fost creat? o

re?ea larg? de rezerva?ii ?i de gr?dini botanice. Dar rezerva?iile în care

se p?streaz? biocenozele tipice nu pot garanta pe deplin p?strarea tuturor

speciilor de plante, care vie?uiesc pe teritoriul lor. În gr?dinile

botanice, la rândul lor, se p?streaz? de obicei numai ni?te grupe mici de

plante. De aceea savan?ii î?i leag? toate speran?ele pe viitor de crearea

b?ncilor de semin?e, sau, cum mai sînt ele numite, b?ncile plasmei

embrionare (germinale).

În leg?tur? cu aceasta Organiza?ia alimentar? ?i agricol? a ONU (FAO) a

propus un program interna?ional de protec?ie ?i p?strare a formelor

s?lbatice ale plantelor cultivate. Aceste forme au servit pe vremuri drept

material pentru cre?terea tuturor culturilor agricole contemporane.

?i dac? în prezent multe dintre ele sînt pe cale de dispari?ie complect?,

aceasta înseamn? c? pot dispare pentru totdeauna genele care determin?

diferitele însu?iri ale plantelor.

FAO recomand? s? se ?in? la eviden?? materialul genetic existent ?i s? se

organizeze un sistem interna?ional de «b?nci» pentru p?strarea permanent? a

fondului genetic mondial al plantelor. Aici rolul principal apar?ine

Institutului unional de fitotehnie (IUF), unde este concentrat? cea mai

mare colec?ie de gene din lume. Fondatorul ei a fost academicianul N. I.

Vavilov.

Tân?rul Vavilov a fost unul dintre primii care a în?eles ce înseamn?

genetica pentru agricultur?. Odat? ce genele r?spund de calitatea soiului

?i din ele pot fi ob?inute orice fel de combina?ii dorite, Vavilov, primul

în lume, a hot?rât s? organizeze o colec?ie gigantic? de gene, s?

alc?tuiasc? o genotec? unic?. Conform planurilor sale, aceast? genotec? va

fi de folos selec?ionatorilor abona?i, care vor construi soiuri noi de

plante.

De aceea a ap?rut ideea de a trimite în toate ??rile lumii expedi?ii

speciale din Rusia pentru colectarea genelor.

Întrebarea era: unde trebuie s? fie c?utate ele ca s? nu se piard? timpul

în zadar?

Dup? ce a studiat mii de c?r?i, Vavilov, care avea o capacitate de munc?

fenomenal?, a descoperit c? soiurile plantelor cultivate s-au r?spândit

prin întreaga lume doar din câteva centre geografice, punând baza teoriei

cu privire la centrele de origine a plantelor cultivate. Vavilov considera

c? aceste centre au fost locurile de concentrare ale , bog??iilor genice.

N. I. Vavilov, colaboratorii ?i discipolii s?i au organizat circa 150 de

expedi?ii în cele mai îndep?rtate col?uri ale CSI ?i 50 — în diferite ??ri

str?ine. În urma acestor expedi?ii, precum ?i a schimbului multianual de

probe de semin?e ?i de material s?ditor, între institu?iile ?tiin?ifice ale

tuturor ??rilor din lume la institut a fost creat? o colec?ie unic? de

semin?e. Numai între anii 1930 ?i 1940 IUF a expediat la cererea

selec?ionatorilor de la centrele de selec?ie din Uniunea RSS 1,5 milioane

de pachete cu probe. În anul 1940 colec?ia IUF num?ra de acum aproape 200

mii de probe. A fost cea mai mare din lume atât dup? cantitatea

materialului colectat, cît ?i dup? componen?a lui calitativ?.

IUF între?ine contacte de afaceri pentru schimbul de resurse genetice cu

754 de institu?ii ?tiin?ifice din 98 ??ri ale lumii. Numai în anii

1965—1975 au fost introduse peste 110 000 de probe ale diferitelor plante

?i în prezent întreaga colec?ie a IUF num?r? aproape 300 mii de probe de

plante cultivate ?i de rubedenii s?lbatice ale acestora. Dintre ele

gramineele formeaz? peste 75 de mii, porumbul ?i plantele boboase — aproape

40 de mii, p?st?ioasele — aproape 25 de mii, leguminoasele ?i bost?noasele

— aproape 20 de mii ?. a. m. d.

Colec?ia de la institutul care poart? numele organizatorului ?i primului

s?u director, a academicianului N. I. Vavilov, reune?te speciile s?lbatice,

rubedeniile culturilor cultivate, soiurile locale veci ?i popula?iile din

diferite raioane ale CSI ?i ale diferitelor ??ri ale globului p?mântesc,

soiurile veci ?i soiurile de selec?ie cele mai noi, hibrizii, mutan?ii,

haploizii, poliploizii ?. a. Ea serve?te drept baz? principal? pentru

crearea soiurilor ?i hibrizilor tuturor culturilor agricole.

Colec?ia surselor de gene (a donatorilor de gene) prezint? a?a-zisul

material de construc?ie, pe baza c?ruia selec?ionatorul creeaz? noi soiuri

?i hibrizi, rezisten?i la boli, la condi?ii nefavorabile, cu o perioad? de

vegeta?ie de durat? necesar?, potrivite pentru cultivarea ?i recoltarea

mecanizat?, cu un randament ?i o calitate a produc?iei sporite.

Miile de probe de semin?e ob?inute de la fiecare cultur? îi permit

selec?ionatorului s? le aleag? pe cele de care are nevoie, care au

caracterele necesare pentru cre?terea unui soi nou, mai potrivit. Pe baza

colec?iilor IUF au fost crescute aproape 1000 dintre cele mai bune soiuri

de culturi agricole.

Un exemplu minunat de utilizare a fondului mondial genetic de selec?ie

este crearea soiului de grâu «Bezostaea-1», cunoscut în lumea întreag?.

Plantele de acest soi au o tulpin? mic?, sînt rezistente la rugin?, la

frig, sînt foarte roditoare, reac?ioneaz? la îngr??are, se macin? bine ?i

au bune calit??i gustative. Acesta este un soi cu adev?rat «genial»! La

cre?terea lui academicianul P. P. Luchieanenco a utilizat soiurile de grâu

din diferite ??ri ?i continente, aflate în colec?ia IUF. De exemplu, forma

patern? a soiului «Bezostaea-1» a fost de origine argentinian: «Clein 33».

Acesta din urm? a fost crescut cu participarea soiului italian «Ardito»,

ob?inut prin încruci?area grâului moale european cu forma japonez?

«Acagomuchi», ce are tulpin? joas? ?i care a transmis acest caracter

soiului «Clein 33». Ultima calitate a fost mo?tenit? de «Bezostaia 1».

P. P. Lucieanenco, lucrând la crearea soiurilor noi de grâu mult mai

roditoare, a încruci?at «Bezostaea 1» cu soiurile rezistente la p?tulire

din RDJ ?i a ob?inut soiurile de grâu de toamn? cu un înalt randament,

numite «Avrora» ?i «Cavcaz». Acestea au tulpin? mic?, sînt rezistente la

p?tulire ?i la boli criptogamice, recolta e de 70—80 centale la hectar.

În prezent depozitul na?ional de semin?e a fost mutat din Leningrad în

or??elul Botanica de lîng? Crasnodar. Fondurile lui se complecteaz? mereu,

în noua c?mar? de gene se vor p?stra în containere, ce au capacitatea de

0,5 kg, peste 400 de mii de probe de diferite semin?e. A fost adoptat? o

nou? tehnologie de p?strare a fondului de colec?ie. Semin?ele uscate în

prealabil se p?streaz? normal la +4°C f?r? a fi reâns?mân?ate 25—30 de ani,

men?inându-?i norma fiziologic?.

Conservarea genomilor sub form? de semin?e urm?re?te un scop dublu. În

primul rând, s? p?streaz? fondul genetic al plantelor rare pe cale de

dispari?ie, în rândul al doilea, pot fi studiate posibilele modific?ri

genetice în cazurile de p?strare îndelungat? a semin?elor, fapt de mare

importan?? pentru ?tiin??.

Banca de probe nu solu?ioneaz?, de bun? sam?, problema p?str?rii fondului

genetic al plantelor, deoarece la înmul?irea prin semin?e nu se reproduc

întotdeauna toate caracterele, pe care dorim s? le p?str?m. Afar? de

aceasta, multe plante se înmul?esc numai pe cale vegetativ?. În astfel de

cazuri fondul genelor poate fi p?strat numai prin conservarea la mare frig

a ?esuturilor din zona de cre?tere (meristem) ?i a embrionilor cultiva?i în

afara organismului (structurile embrionare), precum ?i a celulelor sexuale

?i somatice.

Cea mai bun? metod?, îns?, va fi nu p?strarea celulelor, chiar dac?

întotdeauna vom putea ob?ine din ele o plant? întreag?, ci p?strarea

meristemelor care ofer? posibilitatea de a restabili complect ?i de a

înmul?i genotipul dat. În cazul utiliz?rii meristemelor, metodele de

regenerare a plantelor au fost elaborate deja pentru 60 de specii ?i ele se

aplic? larg în practic?.

O alt? metod? special?, care face posibil? p?strarea genotipului ini?ial

este cultivarea embrioizilor ob?inu?i din celulele somatice sau din polen,

când anterele sînt cultivate in vitro.

Pân? în prezent s-a reu?it a se restabili cultura de celule, dup? ce ele

s-au aflat în azot lichid, ale plopului, paltinului, m?tr?gunei, morcovului

?. a. Celulele morcovului au p?strat capacitatea de a regenera plante

întregi. La tutun s-a reu?it a se «învia» embrioizii dezghe?a?i, crescu?i

într-o cultur? de antere. Dup? aceea din ei s-au ob?inut plante.

A?a dar, pentru crearea unei b?nci de gene ale plantelor, e nevoie de

colec?ii mari de semin?e, de congelarea polenului, a celulelor,

embrioizilor ?i ?esuturilor meristemice cultivate, din care este mai u?or a

regenera planta.

Întreaga opera?ie de p?strare a celulelor const? din urm?toarele etape

principale: preg?tirea culturii de celule, ad?ugarea la ea a

crioprotectorului, congelarea programat?, p?strarea în azot lichid,

dezghe?area, îndep?rtarea (sp?larea) crioprotectorului, determinarea

viabilit??ii celulelor, recultivarea (adic? restabilirea culturii) ?i, dac?

este posibil ?i necesar, regenerarea plantelor.

14.3 Fondul genetic al plantelor

Activitatea economic? ?i de produc?ie a omului a devenit un factor ce

amenin?? existen?a multor specii de animale. Numai de la începutul

secolului al XVII au disp?rut de pe planet? 150 specii de animale s?lbatice

?i p?s?ri, dintre care 75 au disp?rut în ultimii 50 de ani. În Cartea Ro?ie

a Asocia?iei interna?ionale de protec?ie a naturii au fost înscrise 768

specii ?i 371 subspecii de animale vertebrate, iar în Cartea Ro?ie a fostei

Uniunii RSS — 92 specii ?i subspecii de mamifere, 80 specii de p?s?ri, 35

specii de reptile, 209 (!) specii de insecte ?. a. m. d.

Reducerea num?rului de specii amenin?? existen?a lor, iar reducerea

num?rului de indivizi ai fiec?rei specii duce la reducerea variet??ii

genetice.

Unul dintre factorii de accelerare a ritmului de reducere ?i de

dispari?ie a multor specii este stresul, cauzat de civiliza?ie. Într-o

situa?ie deosebit de periculoas? se afl? aborigenii, adic? rasele locale de

animale. Dintre cele 145 de rase, crescute în Europa, 115 sînt în

dispari?ie.

Uneori savan?ii reu?esc s? salveze unele specii amenin?ate de nimicire

complet? prin înmul?ire în condi?ii artificiale. Astfel a fost salvat?

antilopa, orixul alb, renul-lui-David. La începutul acestui secol în

parcurile zoologice ale Europei r?m?sese doar 16 reni din aceast? specie.

În prezent num?rul lor e le 400. Dup? cel le-al doilea r?zboi mondial pe

teritoriul brani?tei Belovejscaia a r?mas un singur zimbru. Datorit?

eforturilor comune ale speciali?tilor sovietici ?i polonezi num?rul lor s-a

m?rit treptat pân? la 1000.

Înmul?irea în captivitate a speciilor rare de animale s?lbatice pân? la

num?rul când nu mai exist? pericolul de dispari?ie este o metod? ce s-a

îndrept??it. De acest lucru se ocup? în prezent savan?ii de la 800 de

parcuri zoologice ale lumii, în care se între?in 161 specii de mamifere ?i

72 specii de p?s?ri. În fosta URSS se între?ineau în parcuri 127 specii ?i

subspecii de animale. În parcurile zoologice din lume se nasc. bun?oar?, în

fiecare an 200 de pui de tigru-de-Amur, care a devenit o raritate în locul

s?u de ba?tin?.

În procesul de cre?tere a animalelor în parcurile zoologice se isc? de

bun? sam?, o serie de probleme. Una dintre acestea este înmul?irea

animalelor s?lbatice în captivitate, C?ci la multe dintre ele dispar

deprinderile comportamentului sexual ?i matern. Pe de alt? parte, din cauza

înmul?irii prin încruci?area rudelor apropiate se reduce varietatea

genetic?. Popula?ia din 50–100 de indivizi poate asigura p?strarea doar a

unei jum?t??i din fondul genetic al speciei. Dar în parcurile zoologice

este imposibil a între?ine asemenea grupuri numeroase de animale, mai ales

ale mamiferelor mari. ?i, în sfâr?it, apare problema dezvolt?rii la pui a

deprinderilor necesare pentru via?? în libertate.

Nu încape îndoial? c? formele cele mai fire?ti ?i de aceea ?i cele mai

eficace de protec?ie a fondului genetic al speciilor rare de plante, precum

?i de animale sunt rezerva?iile ?i parcurile na?ionale. În prezent în lume

exist? peste 40 mii de astfel de institu?ii. În fosta URSS existau141

rezerva?ii, 12 parcuri na?ionale ?i 2700 teritorii, rezerva?ii cu o

suprafa?? total? de aproape 57 milioane de hectare. În RM exist? 2

rezerva?ii – «Codru», pe teritoriul raioanelor Nisporeni ?i Str??eni, ?i

«P?durea R?denilor» în raionul Ungheni. Suprafa?a lor total? este de

aproape 11 mii hectare. Curând vor fi organizate înc? dou? rezerva?ii:

«Beleu» în raionul Vulc?ne?ti ?i «Golful de la Goean» în raionul Dub?sari.

Se prevede ?i crearea unui parc na?ional pe teritoriul gospod?riei Orhei, o

rezerva?ie de faun? «Lâng? Prut» în raionul Glodeni ?i «?oimul» în raionul

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.