ðåôåðàòû áåñïëàòíî
 

ÌÅÍÞ


Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

«Iliatinschii» din regiunea Calinin au fost ob?inute deja astfel de animale

hibride. Animalul – rod al încruci??rii vulpii negre-argintii cu vulpea

polar? – a mo?tenit de la rubedeniile sale propriet??ile cele mai bune: de

la prima – blan? minunat?, de la a doua – o prolificitate înalt?.

Descenden?a vulpii-vulpii polare dep??e?te de dou? ori conform num?rului

familia vulpii de ras? pur?.

Pentru ?tiin?? ?i practic? prezint? un interes deosebit experien?ele de

ob?inere a animalelor allofene. Aceste animale pot avea nu doi ?i nici

patru, ci ?ase ?i chiar mai mul?i p?rin?i. Savan?ii de la Universitatea

din Iel (SUA) au reu?it s? contopeasc? într-unul singur trei embrioni

compu?i din câte opt celule – de la ?oarecii negri, albi ?i galbeni. Acest

embrion, ob?inut în condi?ii artificiale, a fost implantat apoi în uterul

«mamei adoptive», care a n?scut un ?oarece neobi?nuit, cu un boti?or

galben, urechi negri ?i pete albe pe blan?.

?oarecii allofeni prezint? un mozaic genetic, care se formeaz? datorit?

recombin?rii blastomerilor de la embrioni cu diferi?i genotipi, precum se

vede în figura 30.

Cum se ob?ine aceasta? La început se extrag din oviductele ?oricoaicelor

gravide embrionii în stadiul de 8 blastomeri ?i ei sunt disocia?i în celule

aparte cu ajutorul fermentului proteolitic pronaza, Apoi celulele somatice

(blastomerii) a dou? sau a mai mul?i embrioni pot fi recombinate ?i, dup?

ce se vor uni strâns unele cu altele, vor fi reimplantate în ?oarecele-

femel?. Aglutinarea ?i contopirea blastomerilor se efectueaz? cu ajutorul

virusului Sendai. Acest virus (el a fost numit în cinstea ora?ului japonez,

în care a fost separat pentru întâia oar?) nimerind în celule, se

înmul?e?te ?i provoac? moartea lor. Dac? virusul va fi iradiat cu raze

ultraviolete, el nu se va mai putea înmul?i ?i nu va provoca moartea

celulelor, dar va men?ine capacitatea de a le aglutina.

În sfâr?it, din embrionul complex reimplantat se dezvolt? un ?oarece

mozaic, care este descendent a câtorva perechi de p?rin?i.

În anul 1983 un grup de savan?i în frunte cu S. Villadsen (Anglia) au

ob?inut primele himere interspecifice sau mozaicuri genetice (a?a li se mai

zice animalelor allofene) de animale agricole. În urma reunirii celulelor

embrionilor de oaie ?i capr? ?i transplant?rii embrionilor himerici în

uterul femelelor unei specii sau a alteia s-au n?scut «oile-capre» –

animale se îmbinau caracterele ambelor specii. La una din ele capul,

coarnele, coada ?i p?rul de pe unele sectoare ale corpului erau tipice

pentru capr?, iar alte sectoare erau acoperite cu lân? de oaie. Precum a

ar?tat analiza sângelui, hemoglobina ?i o serie de alte proteine erau de

asemenea himerice (o parte de molecule era tipic? de «oaie», cealalt? – «de

capr?»). La vârsta de un an aceast? himer? (masculul) a manifestat un

comportament tipic de ?ap, iar dup? împerechere cu o capr? normal? el s-a

dovedit a fi sterp, probabil din cauza defectului în structura cozii

spermatozoizilor. Ace?tia nu sem?nau nici cu spermatozoizii de ?ap, nici cu

cei de berbec.

Cele relatate mai sus prezint? o veritabil? chirurgie celular?, care nu

se deosebe?te cu nimic de hibridizarea celulelor somatice ?i ob?inerea în

acest fel a plantelor hibride asexuate. Ea ne ofer? mari speran?e c? prin

aceast? metod? vor fi crea?i hibrizi îndep?rta?i prolifici prin

încruci?area între rasele domestice de animale cu rubedeniile lor

s?lbatice.

Hibridizarea îndep?rtat? a plantelor ?i animalelor este o realizare de

c?tre natur? a ingineriei genetice, iar experien?ele reu?ite în acest sens

oglindesc parc? calea lung? ?i spinoas? trecut? de evolu?ia biologic? în

crearea speciilor noi, înmul?ind ?i înfrumuse?ând mereu natura vie ce ne

înconjoar?.

13.2 O turm? în retort?: transplantarea embrionilor

Multora le va p?rea ridicol titlul acestui capitol intrigant. De fapt, el

nu este deloc ridicol. Este vorba de p?stra-rea în stare conservat? a

embrionilor viitorilor t?ura?i ?i junci (sau a altor animale), din care se

poate ob?ine o întreag? turm?.

În prezent transplantarea embrionilor în zootehnie se discut? larg atât

de c?tre savan?i, cât ?i de c?tre practicieni. E ceva foarte ispititor: s?

extragi un embrion dintr-o vac? de ras? a c?rei partener a fost ?i el de

elit? ?i s?-l transplantezi unei v?cu?e de rând. Ea nu va mai na?te un

vi?el propriu, ci unul str?in, de elit?...

Speciali?tii consider? c? peste un timp oarecare aceast? procedur? va

deveni banal?, bineîn?eles, dup? ce vor fi elaborate principiile

?tiin?ifice ?i va fi acumulat? destul? experien??. Transplantarea va deveni

în zootehnie o procedur? la fel de obi?nuit?, precum a devenit în prezent

îns?mân?area artificial?. Dar în acest scop trebuie creat? în primul rând o

banc? de embrioni, pentru ca materialul de transplantare s? poat? fi

cheltuit în m?sura necesit??ilor, iar aceasta are nevoie la rândul s?u de

metode sigure de conservare a embrionilor precoci. Cât prive?te metodele de

extragere a lor din animalele de elit? ?i transplantarea acestora la

animalele de rând, apoi ele sunt destul de perfecte. Înainte de a fi

aplicat? animalelor agricole, mult timp ea a fost verificat? ?i precizat?

în experien?ele efectuate asupra ?oarecilor de laborator.

Una din primele lucr?ri de transplantare a embrionilor la ?oareci a fost

efectuat? în 1972 la laboratorul na?ional de la Ocrige (SUA). Peste dou?

mii cinci sute de embrioni, afla?i la diferite etape de dezvoltare (de la

monocelul? pân? la pluricelule), au fost congela?i la temperaturi extrem de

joase. O mie au fost congela?i la -268°C. Dup? ce au fost dezghe?a?i, s-a

constatat c? aproape jum?tate din ei ?i-au p?strat vitalitatea. Când au

fost transplanta?i în organismul femelelor, ei s-au dezvoltat, formând o

descenden?? normal?, capabil? de a prelungi specia.

Experimentul avea nevoie, bineîn?eles, de o metod? special? ?i de mare

precau?ie. Congelarea ?i dezghe?area se efectuau extrem de încet.

Chiar mai mult, au fost utilizate substan?e speciale, a?a-numi?ii

crioprotectori care preveneau formarea de cristale de ghea?? ce vat?m?

celulele. La aceast? congelare apa nu se cristalizeaz?, ci difundeaz?

treptat din embrioni. Experien?ele se terminau bine, dac? temperatura era

redus? cu o vitez? între 0,3 ?i 2°C pe minut. Dac? procesul de congelare

era accelerat pân? la 7°C pe minut ?i chiar mai mult, to?i embrionii

periau. Cele mai bune rezultate au fost ob?inute cu embrionii congela?i în

azot lichid cu temperatura de -196°C.

Astfel biologii au însu?it bine tehnica congel?rii ?i dezghe??rii

celulelor, ?esuturilor ?i organelor. Dar munca efectuat? cu embrionii

congela?i deschide noi perspective – posibilitatea de a p?stra embrionii

organismului viu un timp nelimitat. Aceasta anume e importan?a principal?

a experimentului.

Peste un an, în 1973, la Chembrige (Anglia) a ap?rut primul t?ura?

crescut dintr-un embrion, care în etapa timpurie de dezvoltare a fost

p?strat timp de ?ase zile în azot lichid. De la câteva vaci, în a 10-ea zi

de graviditate, au fost extra?i pe cale chirurgical? 22 de embrioni. Ace?ti

embrioni au fost apoi congela?i la -196°C în azot lichid. Embrionii

dezghe?a?i au fost transplanta?i în uterul a unsprezece vaci recipiente. La

zece vaci nu s-a produs o dezvoltare continu? a embrionilor. Dar la o vac?

la care, în interesele experien?ei, graviditatea a fost întrerupt?

artificial la s?pt?mâna a ?asea, doi embrioni s-au implantat în peretele

uterului; apoi un f?t a pierit, iar al doilea a continuat s? se dezvolte cu

succes. Aproximativ peste nou? luni vaca a n?scut un t?ura? s?n?tos.

Iar primul t?ura?, numit Zamorojennîi («Congelatul») ?i crescut prin

metoda de conservare, s-a n?scut în Institutul unional de zootehnie la 12

martie 1980. El este prezentat în desenul 31. Iat? câteva am?nunte cu

privire la el.

Vaca donatoare a fost tratat?, cum se obi?nuie?te, cu preparate

gonadotrope pentru stimularea matur?rii ovulului ?i a fost îns?mân?at? cu

sperm? congelat?. Embrionii sp?la?i în ziua a opta erau pu?i într-o solu?ie

fosfatic? de tampon cu o doz? de albumin?, de ser de taur ?i penicilin?. În

calitate de crioprotector a fost utilizat dimetilsulfoxidul. Eprubetele cu

embrioni au fost r?cite pân? la –7°CE, cu un grad la fiecare minut, apoi au

fost introdu?i agen?i de cristalizare a ghe?ii ?i s-a continuat congelarea

pân? la –80°CE, dar de trei ori mai încet. ?i, în sfâr?it, s-a aplicat

azotul lichid.

La fel de încet ?i cu precau?ie s-a efectuat dezghe?area: într-o baie de

spirt cu temperatura de –50°CE, apoi la aer cu temperatura de –10°CE ?i

într-o baie de ap? cu temperatura de camer?. Au urmat solu?iile de

dimetilsulfoxid cu o concentra?ie în descre?tere, pentru a se îndep?rta

complect crioprotectorul, ?i, în etapa final? – o solu?ie pur? de tampon.

Au fost încercate trapsplant?ri de embrioni de diferite vârste, cu

congelare ?i f?r? ea, la diferite etape ale ciclului sexual ale juncii

recipiente. Zamorojennîi a fost un rezultat al primei experien?e reu?ite.

Ne-am oprit asupra acestor am?nunte nu întâmpl?tor. Am vrut s? ar?t?m

cititorilor no?tri c? a men?ine turma în retort? ?i apoi a o transforma în

realitate nu este un lucru u?or ?i c? el nu poate fi efectuat la orice

ferm?. Multe n-au fost relatate aici. Am?nuntele le cunosc doar savan?ii

care se ocup? cu aceast? munc?., ?i când m?car una din experien?ele lor,

efectuate cu cea mai mare scrupulozitate, se soldeaz? cu succes, este o

mare cucerire. E?ecurile au loc, cu p?rere de r?u, mult mai des. Nu degeaba

se spune în proverb: «?tiin?a presupune jertfe».

Zamorojennîi a devenit prima piatr? de temelie în cl?direa viitoarei

turme. Dup? el au urmat noi opera?ii reu?ite de transplantare a

embrionilor, fiecare contribuind la în?l?area treptat? a fundamentului ei.

Savan?ii au trecut de la cercet?ri pur ?tiin?ifice la experien?e de

produc?ie.

Transplantarea face posibil? ob?inerea de la o vac? de mare randament a

unei descenden?e mult mai mari decât se cap?t? pe cale obi?nuit?. Se ?tie

c? în cazurile de intensificare a cre?terii animalelor se reduc termenele

de folosire în turm?, a vacii de ras? de mare randament. Ea poate aduce cel

mult patru-cinci vi?ei. Chiar dac? termenul de utilizare este maximal

acest num?r cre?te doar pân? la 14–16 vi?ei. Când embrionii lua?i de la o

vac? donator de valoare sunt transplanta?i unor animale obi?nuite

(recipiente), descenden?a poate fi m?rit? mult mai repede. În acest caz

vi?eii care au mo?tenit cele mai bune calit??i ale mamei recordiste, sunt

crescu?i simultan de mai multe vaci. Astfel, în decursul unui an putem

ob?ine de la o vac? 25–42 de vi?ei, iar în întreaga ei perioad? de via?? –

300–600 de capete, ceea ce, la rândul s?u, permite accelerarea selec?iei

animalelor de mare randament de 40 de ori în compara?ie cu celelalte metode

cunoscute.

Tehnica congel?rii la temperatur? joas? a celulelor vii a solu?ionat

problema dificil? a sincroniz?rii, coordon?rii exacte a ciclurilor

biologice ale embrionului ?i mamei adoptive.

Perfec?ionarea tehnicii «de colectare» a embrionilor, a congel?rii ?i

dezghe??rii lor, a metodelor de transplantare, la care lucreaz? savan?ii

din Moscova, Leningrad, Chiev ?i Haricov (în ultimul timp ?i la A?P «Zarea»

din Republica Moldova au fost organizate puncte de transplantare a

embrionilor animalelor agricole), trebuie s? aduc? o sporire esen?ial? a

vitelor de ras?. A fost încercat? în practic? ideea de a sili mamele

adoptive «s? munceasc?» mai intens – s? nasc? gemeni.

?i înc? ceva. Nimeni nu fixeaz? deocamdat? recordurile de longevitate a

embrionilor în azotul lichid. Se ?tie numai c? în mai multe laboratoare ei

se p?streaz? în stare de anabioz? câ?iva ani la rând. Savan?ii, îns?, sunt

convin?i c? activitatea vital? a embrionului poate fi oprit? pe zeci de ani

?i chiar secole.

În viitor va deveni un lucru obi?nuit men?inerea în «descenden?a

conservat?» a poten?ialului genetic al p?rin?ilor – a unor animale agricole

remarcabile.

13.3 Descenden?? copiat?: clonarea animalelor

Se ?tie demult c? informa?ia genetic? a celulelor din diferitele ?esuturi

ale organismului este aproape identic?. Atât în ficat, cât ?i în creier, în

pancreas, în ovul se afl? acelea?i garnituri de gene, numai c? ele

func?ioneaz? în diferite organe în mod diferit. Acest fenomen de munc?

selectiv? (adic? transcrip?ia) a genelor poart? numele de diferen?iere

celular?. Modific?rile în munca genelor pot fi reversibile. În cazul acesta

textul înscris în molecula ADN nu se schimb?, schimb?rile au loc în alte

molecule (de exemplu, la proteine) care colaboreaz? cu ADN ?i care conduc

citirea informa?iei de pe el. Dac? într-adev?r a?a este, atunci din orice

celul? somatic? se poate cre?te un organism întreg ?i devine realizabil? în

principiu clonarea animalelor. Iar dac? la specializarea celulelor se

produce restructurarea unor anumite segmente de ADN, modific?rile în

programul ereditar al celulei devin ireversibile. Aceasta înseamn? c? din

celula pielii sau a ficatului nu se poate ob?ine o celul? a creierului.

Prin urmare, este imposibil? ?i clonarea organismelor.

Cum se poate controla dac? modific?rile pe care le sufer? ADN-ul în

timpul diferen?ierii celulelor sunt reversibile sau ireversibile.

R?spunsul poate fi diferit. Se pot, bun?oar?, analiza am?nun?it

succesiunile nucleotidice ADN din diferite ?esuturi ale aceluia?i organism

în diferite etape de dezvoltare. Dar aceast? cale este extrem de grea.

Informa?ia ereditar? a celulei este înscris? atât în genele unice (ele

con?in informa?ia despre proteine), cât ?i în succesiuni ale ADN-ului,

repetate în molecul? de sute ?i mii de ori.

Exist? ?i o alt? cale pentru c?ut?ri. Se pot transplanta nucleele din

diferitele celule specializate ale organismului într-un ovul fecundat, din

care în prealabil a fost îndep?rtat nucleul propriu. În continuare se

observ? cum se realizeaz? programul genetic înscris în nucleul transferat.

În citoplasma ovulului fecundat exist? to?i componen?ii proteici necesari

pentru dezvoltarea embrionului Dac? nucleul transplantat dispune de o

informa?ie de valoare complect? ?i se va dezvolta, transformându-se într-un

organism de valoare complect?, înseamn? c? toate genele celulelor

diferen?iate pot reveni u?or la starea lor ini?ial?. Dac?, îns?,

dezvoltarea embrionului se va întrerupe în etapele timpurii, înseamn? c?

programul ereditar al nucleului transplantat s-a modificat ireversibil.

Bineîn?eles, în cazul acesta trebuie s? fim convin?i, c? celula a suportat

bine opera?ia.

În prezent zeci de laboratoare din lume se ocup? cu transplantarea

nucleelor. Aceast? metod? a ap?rut în anul 1952, când R. Briggs ?i T. Ching

au transplantat pentru întâia oar? în Anglia nucleul unei celule de

broasc?. Dar un timp destul de îndelungat aceast? realizare nu avea nici o

aplicare în solu?ionarea problemelor practice.

În anul 1975, îns?, totul s-a schimbat J. Giordon, biolog englez, a

reu?it pentru prima oar? s? creasc? un mormoloc viu, transplantând în ovul

un nucleu de celul? epitelial? (de piele) a unei broa?te. Aceast? munc? a

convins c? metoda transplant?rii nucleelor poate da r?spuns la întrebarea

cât de profunde sunt modific?rile din genomul celulelor specializate.

Este interesant c? mormolocul lui Giordon nu s-a transformat în broasc?

Afar? de aceasta, nu s-au ob?inut mormoloci nici prin transplantarea

nucleelor de la alte celule (ne epiteliale) ale broa?tei. Embrionul înceta

a se dezvolta la cele mai timpurii etape ?i aceasta, dup? p?rerea lui

Giordon, ?inea mai degrab? de ireversibilitatea modific?rilor programului

ereditar al nucleelor transplantate, decât de un e?ec al tehnicii

microchirurgilor

Între timp Brigs ?i Ching au reu?it s? ob?in? prin aceast? metod? o

broasc? matur?. A fost absolut identic? cu cea de la care s-a luat nucleul.

Datele analizelor biochimice convingeau c? broasca donatoare ?i broasca

urma?? erau parc? croite dup? acela?i model.

Au continuat încerc?rile de a se cre?te asemenea «germeni» ?i la ceilal?i

reprezentan?i ai regnului animal. Una din primele lucr?ri de utilizare a

celulelor de mamifere a fost efectuat? de doctorul D. Bromholl din Oxford

(Anglia). El a reu?it s? transplanteze nucleul unei celule somatice într-un

ovul de iepure de cas?.

Doctorul Bromholl a folosit celulele, care au crescut mai mul?i ani în

cultura unui ?esut în afara organismului. Cu aceste celule, care pot fi

crescute în orice cantitate, el fecunda ovulele. Nucleul propriu ovulului a

fost scos din func?iune cu ajutorul razelor ultraviolete. Ovulul fecundat

se implanta în uterul iepuroaicei care juca rolul de incubator viu. Drept

urmare, se ob?inea un embrion celulele c?ruia purtau numai genele iepurelui

de cas? (care demult a murit) ?i ale c?rui celule erau cultivate în

condi?ii artificiale.

O ?tire cu adev?rat senza?ional? pentru lumea savan?ilor a devenit

comunicarea f?cut? de C. Ilimenzee, profesor din Elve?ia, autor al

experien?elor de clonare a ?oarecilor, publicate în anul 1981. Ilimenzee a

comunicat c? a reu?it s? ob?in? dezvoltarea a trei ?oareci de valoare

complect? ?i proliferici, transplantând în ovule nucleele luate din

embrioni care au trecut primele etape de dezvoltare.

363 de nuclee de celule embrionare au fost transplantate în ovulele chiar

atunci fecundate, din care au fost exstirpate nucleele lor proprii. Numai

142 de ovule au supravie?uit opera?ia, din ele numai 96 au început s? se

dezvolte, dar curând jum?tate au încetat divizarea. 48 de embrioni,

crescu?i în eprubet?, au atins, totu?i, etapa de implantare, dup? care 16

din ei au fost insera?i în uterul femelelor.

Ca urmare, s-au n?scut trei ?oareci care s-au dezvoltat normal. Ei se

asem?nau în toate nu cu mamele lor, ci cu ?oarecii a c?ror nuclee au fost

folosite pentru transplantare.

Aceste experien?e ne demonstreaz? c? în principiu este posibil? clonarea

animalelor prin metoda transplant?rii nucleelor ?i c? greut??ile tehnice

pot fi învinse.

Când C. Ilimenzee ?i coautorul lui P. Hoppe au comunicat c? au reu?it s?

cloneze (s? ob?in? copii genetic identice) animalele, aceasta a provocat

un interes general. Era ?i de a?teptat. C?ci succesul acestor experimente

ar exercita o mare influen?? asupra productivit??ii multor ramuri din

agricultur?. În primul rând ar fi devenit posibil? înmul?irea animalelor cu

o productivitate record, prin «luarea de copii». În prezent nimeni nu se

mai îndoie?te c? în principiu aceasta este posibil. Cu câ?iva ani în urm?

savan?ii americani, dup? numeroase e?ecuri, au reu?it, totu?i, s? fecundeze

în condi?ii artificiale un ovul de vac? ?i prin metoda transplant?rii s?

creasc? din el un t?ura?.

Dar acum este vorba de altceva. Am mai men?ionat, c? natura a sortit ca

fiecare vac? s? devin? mam? doar de câteva ori în via?a ei. Întrucât

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.