| |||||
ÌÅÍÞ
| Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàmanevr? succesiunea în care trebuie cuplate vagoanele. Mii de vagoane a?teapt? s? fie aduse la trenul care se formeaz?. O mic? locomotiv? electric? de manevrare (este a treia varietate de ARN - ARN de transport) trage vagoane aparte la cocoa?a de tiraj. ?eful de manevr? formeaz? acum trenul în conformitate cu traducerea pe care a primit-o. Se ob?ine urm?toarea succesiune a vagoanelor (aminoaczilor); Met-Leu-Gli--Ser-Ala-Val-Fen-Tir - sfâr?it. AUG este semnalul de start din ARNi: d? ordinul s? se înceap? sintetizarea catenei peptidice; ARNt- aduce la locul de sintetizare aminoacidul metionina (Met.). Met- este locomotiva electric?. Apoi tripleta CUA trebuie s? aduc? ?i s? cupleze cel?lalt vagon - aminoacidul leucina (Leu), apoi tripleta GGG - glicina (Gli) ?. a. m. d. Astfel, conform «planului de construc?ie» pus în ADN, catena polipeptid? (trenul) cre?te, datorit? aminoacizilor (vagoanelor) aduse ?i cuplate la locurile lor. Terminarea form?rii trenului este indicat? în lista complementar? de tripleta UAA. Tot despre aceasta semnalizeaz? ?i ceilal?i codoni finali - UAG ?i UGA. La sfâr?itul acestor referin?e despre moleculele ereditare poate s? se nasc? în mod firesc urm?toarea întreb?ri: codul genetic este unul ?i acela?i pentru toate organismele sau, de exemplu, între cel al plantelor ?i animalelor exist? anumite diferen?e? R?spunsul la aceast? întrebare este pozitiv. Mecanismul general de sintez? a proteinelor este universal pentru toate organismele vii. Pentru majoritatea aminoacizilor s-a constatat o coinciden?? deplin? a codonilor din organisme, f?când parte din regnuri diferite, la unele organisme, îns?, codonii prezint? anumite devieri care se explic? prin caracterul degenerativ al codului. În acest fel, «limbajul» genetic al naturii este unitar, dar în el exist? anumite «dialecte», ca, de altfel, în toate limbile lumii. 4.4 Mecanismul de repara?ie a defectelor din ADN Acizii nucleic ca oricare alte molecule organice, oricât ar fi ap?rate de celule, sunt supu?i permanent ac?iunii celor mai diferi?i factori ai mediului. De aceea ace?tia modific? structura armonioas? a acizilor ?i, respectiv, func?iile, pe care le realizeaz?. Din modific?rile principale ce se produc în ADN fac parte: substituirea, excluderea ?i amplasarea bazelor. Aceste transform?ri din ADN au fost numite muta?ii genice. Ele toate conduc la denatur?ri în structura primar?, precum ?i în cele secundar?, ter?iar? ?i cvarternar? a proteinelor. Aceste modific?ri sunt succedate de propriet??i-le lor func?ionale, fapt ce influen?eaz? direct asupra func?ion?rii celulelor ?i a întregului organism. Muta?iile genice se mai numesc ?i boli moleculare, deoarece acestea provoac? adesea modificarea tipului de metabolism. La om au loc peste o mie de aceste boli moleculare, printre care cit?m galactozemia, alcaptonuria, fenilcetonuria, drepanochitoza ?. a. Celulele sangvine ro?ii (eritrocitele normale) au o form? rotund? sau elipsoid?. Dac? în timpul sintezei p?r?ii proteice a hemoglobinei acidul glutamic (Glu) în pozi?ia 6 este substituit cu valina (Val), va apare în loc de hemoglobin? normal? (HbA) o hemoglobin? anormal? (HbS). Eritrocitele cu hemoglobin? anormal? au o form? de secer? ?i nu sunt în stare s? îndeplineasc? func?ia lor de baz? - s? aduc? oxigenul la toate ?esuturile organismului. De aceea pruncii care sufer? de aceste boli moleculare ca regul? tr?iesc aproximativ doi ani ?i mor de anemie - insuficien?? de oxigen. Acestea sunt fenomenele ap?rute în urma denatur?rii codului genetic. Factorii mediului înconjur?tor, care exercit? o ac?iune direct? asupra moleculelor acizilor nucleici, provocându-le muta?ii de diferite tipuri, sunt, în primul rând, diferitele radia?ii ionizante-?i numero?ii agen?i chimici. Num?rul lor total este atât de mare, încât, dac? celulele n-ar fi ocrotite de ei, ar fi imposibil? apari?ia unei descenden?e s?n?toase. Natura, îns?, a avut grij? s? înarmeze la timp celulele cu un sistem puternic de ap?rare contra ac?iunii factorilor mutageni. Savan?ilor le-a revenit sarcina s? descopere taina sistemului de protec?ie a celulelor. În deceniul al ?aselea s-a început studierea sistematic? a ac?iunii radia?iei asupra celulelor, ?i, în primul rând, asupra genelor lor, precum ?i cercet?rile metodelor de protec?ie a organismelor contra iradierii. În aceste cazuri experien?ele încep prin utilizarea organismelor monocelulare, care, de regul?, se aseam?n? între ele. Suspensiile de celule sunt expuse la raze în doze crescânde ?i savan?ii caut? s? determine rezisten?a lor biologic? dup? expunere. Odat? A. Chelner a schimbat condi?iile experien?ei: jum?tate din suspensia iradiat? a celulelor a l?sat-o s? creasc? la întuneric, cealalt? jum?tate - s? creasc? la lumin?. Rezultatul a fost neobi?nuit. Celulele care au fost supuse la raze în întuneric ?i apoi transferate pentru a cre?te la lumin? au supravie?uit mult mai bine, decât celulele care cre?teau la întuneric. La sfatul magistrului s?u M. Delbruc a numit acest fenomen fotoreactivare, adic? restabilire luminoas?. Imediat s-a pus întrebarea - ce se produce cu ADN-ul în timpul supunerii la raze. Sa stabilit c? în timpul supunerii la raze dou? timine, care se afl? al?turi, se contopesc într-o singur? structur? (TT), formând o molecul? dubl?, numit? dimer al timinelor. Sa constatat o corespundere exact? între num?rul dimerilor din ADN ?i nivelul mortalit??ii, Leg?tura s- a dovedit a fi direct?: cu cât erau mai mul?i dimeri, cu atât era mai înalt? mortalitatea. A fost clarificat? ?i cauza acestui fenomen. Dimerul denatureaz? molecula de ADN. ADN-ul se desface în locurile dimere ?i, natural, cu cât sunt mai multe sectoarele tulburate, cu atât el este mai pu?in activ. A devenit limpede c? dup? fotoreactivare num?rul dimerilor din ADN, supus la radia?ie, trebuie s? se reduc?. La sfâr?itul deceniului al ?aselea geneticiianul american C. Rupert a dovedit c? procesul fotoreactiv?rii se realizeaz? cu ajutorul unui ferment special, numit ferment fotoreactivator. Rupert a dovedit c? fermentul se une?te cu ADN-ul supus la raze ?i restabile?te integritatea lui. S-a clarificat ?i rolul luminii vizibile. Tocmai cvan?ii luminii vizibile excitau moleculele fermentului ?i le permiteau s?-?i manifeste activitatea reparatoare. La întuneric fermentul r?mânea inactiv ?i nu putea t?m?dui ADN-ul. Setlou, un alt savant american, a demonstrat mai târziu c? fermentul fotoreactivator desface pur ?i simplu leg?turile ce s-au format între moleculele vecine de timin?, ?i, ca urmare, structura ADN cap?t? forma lui anterioar? ?i se restabile?te complect activitatea lui biologic?. Fermen?ii reactivan?i au fost descoperi?i nu numai la bacterii, dar ?i în celulele plantelor ?i animalelor. Îns? posibilit??ile celulelor vii de a trata moleculele lor ereditare nu se limiteaz? la reac?ia fotoreactiv?rii. Sa constatat c? celulele pot s? se t?m?duiasc? ?i la întuneric. Dar în aceste condi?ii func?ioneaz? cu totul alte sisteme de fermen?i. Un alt sistem de protec?ie a celulelor - repara?ia la întuneric - s-a dovedit a fi mult mai complicat decât fotoreactivarea. Dac? fotoreactivarea este efectuat? numai de un singur ferment, apoi în repara?ia la întuneric particp? cel pu?in 5 fermen?i. Dac? în procesul fotoreactiv?rii sunt înl?turate numai leziunile prin expunerea la raze ultraviolete (UV) -dimerii timinei, apoi în timpul repara?iei la întuneric se vindec? ?i celelalte leziuni, inclusiv cele provocate de numero?ii agen?i chimic, care vat?m? ADN-ul. Procesul repara?iei la întuneric se deosebe?te radical de procesul fotoreactiv?rii. Sectoarele lezate sunt, pur ?i simplu, extirpate din ADN. Aceast? extirpare se realizeaz? în câteva etape, precum vedem în fig. 11. La început un ferment special taie unul din filamentele ADN-ului în apropiere de punctul lezat. Apoi un alt ferment taie sectorul lezat. Al treilea ferment l?rge?te bre?a format?: el taie unul dup? altul nucleotidele în catena lezat? a ADN-ului. Al patrulea ferment începe a astupa bre?a. În conformitate cu ordinea nucleotidelor r?mase în al doilea filament al ADN-ului, ce se afl? în fa?a filamentului extirpat, fermentul ADN-polimeraza începe procesul de astupare a bre?ei. Fermentul al cincilea - ligaza, despre care s-a mai men?ionat, une?te polii filamentului vechi cu cei ai fragmentului nou construit, terminând astfel restabilirea ADN-ului. A?a dar, dac? în cazul de fotoreactivare tratamentul constituie un amestec «terapeutic» delicat, apoi în timpul repara?iei la întuneric se efectueaz? o adev?rat? opera?ie «chirurgical?». Fragmentul lezat este, pur ?i simplu, extirpat din ADN ?i dat afar?. Celula se autoopereaz?. P?rea stranie tendin?a celulei de a l?rgi bre?a pân? la m?rimi gigantice dup? extirparea leziunii. Un lucru asem?n?tor face ?i chirurgul, care, extirpând ?esutul bolnav, taie ?i o parte din ?esutul s?n?tos pentru a lichida urmele bolii. Posibil c? aceast? l?rgire a bre?ei este determinat? de faptul c? pentru func?ionarea corect? a fermentului el trebuie s?-?i înceap? munca de la un anumit punct. Acest punct de «start» pentru începutul muncii ADN- polimerazei poate fi hotarul genei. În timpul unor experien?e autorii au notat c? bre?a era l?rgit? în unele celule pân? la 1000 de nucleotide, în altele - doar cu câteva zeci de nucleotide, dup? care l?rgirea bre?ei se oprea. S? vedem din ce motiv se întâmpl? acest lucru, V. Soifer înc? în anul 1969 a presupus c? pentru a se evita gre?eli în cursul opera?iilor posterioare de vindecare a leziunii, este necesar ca filamentul lezat s? fie distrus complect pân? la cap?tul genei în care a ap?rut ini?ial leziunea. În cazurile când leziunea se afla în apropiere de hotarul genei, nu e nevoie a se extirpa atât de multe nucleotide. În toate celelalte cazuri e necesar? extirparea unor por?iuni mult mai mari. Am vorbit numai despre dou? sisteme de repara?ie a celulelor care î?i protejeaz? materialul genetic de ac?iunile d?un?toare ale razelor UV ?i ale radia?iei ionizate. Deoarece partea covâr?itoare a energiei radiante o formeaz? aceste feluri de radia?ie, este limpede ce proprietate de valoare constituie capacitatea celulelor de a-?i repara structurile genetice dup? ac?iunea acestor raze. Asupra structurilor genetice exercit?, îns?, influen?? ?i al?i factori cu diverse mecanisme de ac?iune. De aceea celulele au elaborat diferite mecanisme de autoprotec?ie, dintre care multe au fost studiate doar par?ial, majoritatea lor r?mânând înc? necunoscute ?i este pu?in probabil ca în viitorul apropiat s? fie clarificate definitiv. Natura a înzestrat fiin?ele vii cu multe enigme ?i procesul de descoperire a tainelor vie?ii de bun? sam? nu se va sfâr?i niciodat?. V. DETERMINISMUL GENETIC AL SEXULUI 5.1 De ce sunt necesare dou? sexe? Indivizii diferitelor specii se deosebesc printr-un ?ir de tr?s?turi, care în ansamblu formeaz? a?a-numitul dimorfizm sexual. La animalele superioare ?i la om aceste diferen?e sunt atât de accentuate, încât au fost puse la baza clasific?rii în dou? sexe - masculin ?i feminin. Sexul constituie unul dintre cele mai complicate caractere ale organismului, având o determinare genetic?. În sens larg prin sex se în?elege ansamblul de caractere ?i însu?iri ale organismului, care asigur? reproducerea ?i transmiterea informa?iei genetice. La majoritatea speciilor el se diferen?iaz? înc? în stadiul embrionar de dezvoltare a organismului. Când se vorbe?te de diferen?ierea sexului, se are în vedere procesul dezvolt?rii în cursul c?ruia se formeaz? deosebirile sexuale la masculi ?i femele. Sexul ?i caracterele sexuale joac? un rol esen?ial la înmul?ire. Exist? dou? modalit??i fundamentale de înmul?ire a organismelor: asexuat? ?i sexuat?. La realizarea înmul?irii asexuate particip? numai un singur individ, care produce o genera?ie identic? lui. La înmul?irea sexuat? iau parte doi p?rin?i. Din punct de vedere genetic aceast? deosebire în modul de realizare a înmul?irii are o mare importan??, deoarece în urma înmul?irii asexuate urma?ii nu prezint? nici un caracter nou, în timp ce prin înmul?irea sexuat? de fie-care dat? apar indivizi care prezint? anumite diferen?e în raport cu p?rin?ii. Înmul?irea asexuat? se întâlne?te în temei la organismele unicelulare, iar cea sexuat? este caracteristic? pentru majoritatea speciilor de plante ?i animale superioare. Sub raport evolutiv înmul?irea sexuat? este superioar? celei asexuate. Superioritatea acestei c?i de înmul?ire const? în faptul c? prin ea are loc combinarea caracterelor ereditare, aceea ce determin? apari?ia unor diferen?e genetice la descenden??. Înmul?irea sexuat? este realizat? prin încruci?area unor indivizi de sexe diferite. A?a stând lucrurile, este limpede c? încruci?area este necesar? pentru formarea variet??ii genetice. Dar întotdeauna oare, pentru realizarea înmul?irii, sunt necesari indivizi de dou? sexe? Unele specii de ?opârle sunt compuse numai din indivizi de genul feminin. Ele depun ou? ne fecundate din care apar de asemenea numai femele. Reiese, deci, c? pentru perpetuarea speciei masculii nu întotdeauna sunt absolut necesari. O alt? form? curioas? de reproducere o prezint? cara?ii argintii. ?i ei sunt reprezenta?i numai prin femele, dar care apeleaz? în schimb... la serviciile masculilor de alt? specie. Produsele sexuale ale acestor masculi le activizeaz? icrele, stimulându-le dezvoltarea. Adev?rata contopire, îns?, a nucleelor celulei masculine ?i a celei feminine - adic? fecundarea - nu se produce. Din punct de vedere genetic masculii nu particip? în acest caz la formarea descenden?ei ?i de aceea nu pot s? pretind? dreptul de paternitate. La unele specii de animale se întâlnesc cazuri de tratare cât se poate de nedreapt? a masculilor. Astfel, la o serie de specii de p?ianjen femelele caut? s?-?i consume dup? împerechere masculii. Pentru a evita acest destin, masculul aduce înainte de împerechere femelei ceva de mâncare. Într-un fel asem?n?tor procedeaz? ?i femelele c?lug?ri?ei, care în timpul împerecherii consum? capul masculului. ?i acesta ajunge s?-?i îndeplineasc? misiunea, fiind deja f?r? cap. Dar la majoritatea speciilor de animale femelele manifest? destul? toleran?? fa?? de masculi. Este expresia faptului c? masculii sunt, totu?i, necesari. Pentru ce? Iat? ce gânde?te în leg?tur? cu acest aspect V. Gheodachean, specialist în domeniul geneticii popula?iilor. S? presupunem, c? într-o rezerva?ie natural? urmeaz? s? fie adu?i 100 de zimbri. Înainte de toate se ridic? problema alegerii raportului dintre sexe, adic? a num?rului de vaci ?i de tauri care urmeaz? s? fie ale?i, pentru a li se da drumul împreun?. În acest caz totul depinde de scopul care se urm?re?te. Dac? se va sconta ob?inerea unui num?r maximal de vi?ei pentru producerea de carne, este ra?ional s? se aleag? 99 de vaci ?i un bou. În acest caz în fiecare genera?ie nou? ar putea s? se nasc? 99 de vi?ei, care vor sem?na cu tat?l, prezentând diferen?e numai în raport cu mama. În acest caz num?rul maxim de combina?ii posibile dintre p?rin?i va fi egal cu 99. Dac? se urm?re?te ob?inerea unei varia?ii maxim posibile, se va alege un num?r egal de vaci ?i de tauri. În acest caz num?rul de varia?ii posibile va fi egal cu 2500 (50(50), aceea ce este incomparabil mai mult decât în primul caz. În schimb, în acest caz num?rul urma?ilor va fi mai mic: într-o singur? genera?ie se vor na?te numai 50 de vi?ei. Ei vor prezenta diferite combina?ii ereditare, realizate de amândoi p?rin?ii, iar o astfel de popula?ie va avea un grad mai mare de adaptabilitate la mediu ?i, prin urmare, va avea o evolu?ie mai avantajoas? în compara?ie cu prima. De aici reiese c? diferen?ierea popula?iilor de organisme in dou? sexe are un important rol biologic. 5.2 Mecanismele biologice de determinare a sexului Orice popula?ie în forma sa tipic? este constituit? din indivizi de sex ?i vârste diferite. No?iunea de sex provine de la latinescul «seco» ceea ce înseamn? «despart». Sexul prezint? o comunitate de caractere ?i însu?iri ale organismului ce asigur? reproducerea descenden?ei ?i transmiterea informa?iei genetice urm?toarei genera?ii prin intermediul game?ilor. De obicei caracterele ce determin? dimorfismul sexual se împart în primare ?i secundare. C?tre caracterele primare apar?in toate particularit??ile morfologice ?i fiziologice ale organismului care condi?ioneaz? formare a game?ilor ?i contopirea lor în procesul fecunda?iei. C?tre cele secundare apar?in a?a particularit??i ale organismului care nemijlocit nu particip? în procesele de gametogenez? ?i fecunda?ie insa in mod indirect condi?ioneaz? împerecherea indivizilor de diferite sexe ?i înmul?irea lor. Acestea pot fi aripioarele înot?toare la pe?ti, colora?ia penajului la p?s?ri, glandele mamare la mamifere etc. La unele specii de animale se deosebesc ?i caractere limitate de sex, informa?ia genetic? despre care o poseda ambele sexe, îns? manifestarea lor se produce numai la unul dintre acestea, de exemplu productivitatea de lapte la taurine sau de ou? la g?ini. Exist? ?i a?a numitele caractere cuplate cu sexul, care se transmit specific «cruce în cruce», de la mam? la fiu ?i de la tat? la fiic?, dat fiind faptul c? genele ce le determin? sânt localizate în cromozomul X ?i care nu au analogul lor în cromozomul Y. C?tre acestea apar?in culoarea ro?ie a ochilor ?i galben? a corpului la drosofil? daltonismul ?i hemofilia la om etc. Având în vedere c? caracterele cuplate cu sexul se transmit altfel decât cele autosomale, c? frecven?ele lor în popula?ii se determin? dup? alt principiu ?i, în general, c? dimorfismul sexual joac? un rol important în multe procese ce controleaz? structura genetic? a popula?iilor, ar fi necesar s? facem o privire retrospectiv? asupra celor mai r?spândite mecanisme de determinare a sexului. În primul rând trebuie de men?ionat c? existen?a a dou? sexe asigur? sporirea variabilit??ii genetice din contul recombina?iilor, iar indivizii ap?ru?i prin înmul?irea sexuat? au mai multe avantaje în lupta pentru existent?. Sporirea fondului variabilit??ii ereditare intensific? selec?ia natural? , o face mai efectiv?. Totodat? existen?a a dou? sexe condi?ioneaz? izolarea reproductiv? ce favorizeaz? apari?ia speciilor noi, deci înlesne?te ?i progresul evolutiv. În dependen?? de momentul determinarii sexului în ontogenez? se deosebesc 3 grupe de organisme: 1 - cu determinare progamic?; determinarea se produce pân? la fecunda?ie. C?tre aceast? grup? apar?in formele heterogametice, femelele c?rora formeaz? dou? tipuri de ovule: mai mari, din care dup? fecunda?ie apar femele, ?i cu dimensiuni mai mici din care apar masculi. Acest tip de determinare a sexului e caracteristic, de exemplu, pentru Phyloxera. Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|