ðåôåðàòû áåñïëàòíî
 

ÌÅÍÞ


Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêà

suficiente ?i bine studiate. Vectorii s? conduc? genele exact în acele

organe ?i ?esuturi în care ele func?ioneaz? de obicei. Mai e nevoie ?i de

elaborarea unei metode sigure de inserare a genei în cromozomii omului.

Terapia bolilor genetice presupune, din punct de vedere al ingineriei

genice, introducerea în aparatul genetic al omului în care se afl? gena

(sau genele) defectat? a unei gene cu o informa?ie genetic? normal?. În

condi?ii ideale aceast? opera?ie poate fi realizat?, luându-se un ovul

fecundat, care urmeaz? s? fie transplantat mamei adoptive, pentru ca

informa?ia genetic? introdus? s? fie mo?tenit? de toate celulele

organismului ce se dezvolt? din el ?i s? se transmit? genera?iilor

ulterioare. Dar aici apar probleme, încât devine limpede c? a vorbi despre

utilizarea acestei metode în medicin? este înc? prea devreme.

Terapia celulelor somatice, care provoac? în prezent un interes atât de

mare, const? în inserarea unei noi informa?ii genetice în celulele somatice

care au un defect ereditar. Informa?ia inserat? corecteaz? defectele numai

la nivelul dat ?i nu se transmite prin ereditare. În aceast? direc?ie s-au

ob?inut de acum succese despre care vom vorbi mai am?nun?it.

Galactozemia este o boal? grea – omul bolnav nu poate asimila galactoza

(o parte component? a lactozei), deoarece îi lipse?te fermentul

galactotransferaza necesar pentru asimilarea ei. Acest ferment îi lipse?te

pentru c? în cromozomul omului este defectat? gena responsabil? de sinteza

lui. Defectul cromozomic, prin urmare ?i boala îns??i, se transmite prin

ereditate. Galactozemia se combate, eliminând din hran? galactoza, dar

acest tratament nu poate fi considerat radical.

Fermentul despre care este vorba se întâlne?te ?i la alte organisme, în

special la colibacil.

La începutul deceniului al nou?lea colaboratorii Institutului de ocrotire

a s?n?t??ii (SUA) în frunte cu C. Merril au început s? studieze culturi ale

?esuturilor unor bolnavi de galactozemie. Ei au lucrat cu celulele

?esutului conjunctiv – cu fibrobla?tii, care cresc bine în condi?ii de

laborator. Savan?ii au transferat în celula fibroblastului prin transduc?ie

cu ajutorul bacteriofagului lambda o gen? a colibacilului, responsabil? de

produc?ia galactotraneferazei. Celula colibacilului, care con?ine fermentul

necesar, a fost contaminat? cu virus Bacteriofagul lambda a p?truns în

celul?, s-a înmul?it, iar noile lui genera?ii purtau de acum în ADN-ul lor

material ereditar al colibacilului, în special, gena responsabil? de

producerea galactotransferazei. Apoi aceste virusuri au fost introduse în

cultura celulelor de fibrobla?ti ai omului. În urma acestor opera?ii

fibrobla?tii ob?ineau noi însu?iri, ei începeau s? asimileze galactoza.

Înseamn? c? în ADN-ul celulei omului a fost inserat? gena adus? de la

bacterii. Genera?iile urm?toare ale celulei lecuite s-au dovedit a fi ?i

ele s?n?toase. Astfel a avut loc vindecarea unei rele boli ereditare.

Este interesant de men?ionat c? în varianta de control, în care virusul a

transmis materialul ereditar din celula mutant? a bacteriei, în care gena

necesar? lipsea, fibrobla?tii nu c?p?tau nici o însu?ire nou?.

Astfel, a fost demonstrat? pentru prima dat? posibilitatea terapiei

genetice a celulelor somatice Dar aceste opera?ii fine au fost efectuate în

celule crescute în cultur?, în afara organismului uman. Iat?, îns?, unele

rezultate mai noi ?i mai încurajatoare În anii 1984–1985 un grup de savan?i

americani în frunte cu R. Mallighen s-au ocupat de ADA (deficitul de

adenozin-dezaminaz?), o boal? ereditar? rar?. Aceast? boal? cauzeaz?

defec?iuni grave ADA inhibeaz? atât de mult sistemul imun al omului, încât

o r?cire obi?nuit? poate deveni pentru el mortal?. Terapia genic? a purces

anume la cercetarea acestei boli, deoarece ea este cauzat? de deficitul de

ferment în m?duva oaselor, ?esut, care asigur? cele mai bune condi?ii

pentru inserarea genelor s?n?toase în organism. În m?duva oaselor se

formeaz? limfoci?ii – elementul de baz? al sistemului imun al organismului.

Deficitul de ferment provoac? elaborarea toxinelor, care împiedic?

dezvoltarea normal? a limfoci?ilor T.

Mallighen a elaborat o metod? inofensiv? ?i eficace de transplantare a

genelor. În câ?iva ani el a studiat retrovirusurile ?i s-a gândit s?-i

restructureze în a?a mod, ca ei s? serveasc? drept curieri sau vectori,

care transport? genele în celule. Deoarece retrovirusurile î?i introduc pe

cale natural? genele în celule, judeca savantul, putem s? le silim s? fac?

acela?i lucru ?i cu genele str?ine. În acest scop Mallighen ?i Verma, care

lucra ?i el asupra problemei ADA, «au suturat» o gen? de om cu o gen? de

virus ?i au contaminat cu ele celulele din cultur? Savan?ii ?i-au pus

sarcina de a crea o nou? specie de retroviru?i, care ar transporta genele

în celulele omului ?i care ar fi închise trainic în ele. Grupul lui

Mallighen s-a apucat de solu?ionarea acestei probleme complicate. Au fost

create din nou retrovirusuri, astfel ca s? se ob?in? o nou? unitate

infec?ioas?. Fiecare dintre acestea nu mai era în stare s? nasc? noi

virusuri. În acest scop ei au îndep?rtat dintr-un virus genele responsabile

pentru crearea membranei proteice ?i le-au înlocuit cu o gen? str?in?, dar

necesar? lor. Dintr-un alt virus, a?a-numitul virus-ajut?tor, ei au

îndep?rtat succesiunea genelor, care îi d?dea «semnalul» membranei proteice

de a se asambla cu ARN ?i a forma un nou virus. Când aceste dou? «virusuri-

schiloade» sunt introduse în celulele culturii, virusul ajut?tor asigur?

toat? munca necesar? de inserare în celul? a virusului combinat (cu gena

str?in?), dar el singur nu se poate insera Vectorul, îns?, aflându-se în

interior, nu se poate reproduce, deoarece în ADN-ul s?u lipsesc

instruc?iile necesare pentru aceast? ac?iune ?i el (virusul cu gena

str?in?) r?mâne închis pe veci în ADN-ul celular.

Mallighen afirm? c? acest sistem virotic de transportare a genelor este

perfect. El poate fi utilizat cu succes pentru transmutarea genelor omului

în celulele omului cultivate in vitro.

Genele defectate, care provoac? ADA, precum ?i o alt? boal? – sindromul

Lesh-Nyhan, au fost de acum identificate ?i copiile lor normale pot fi

clonate în laborator. Ele vor fi, probabil, primele care vor putea fi

tratate conform acestei metode. Savan?ii î?i imagineaz? aceast? procedur?

complicat?, în mai multe etape, cam a?a: la început medicul terapeut va

injecta acul seringii în bazinul osos al pacientului, care sufer? de boala

incurabil? ?i va extrage o lingur? de celule de m?duv? osoas? În laborator

el va contamina aceste celule cu virusuri artificiale, care au fost

«recroite» în a?a fel ca ARN-ul lor s? con?in? gena construit? ce îi

lipse?te bolnavului. Când aceste celule vor fi din nou introduse

pacientului de la care au fost luate, genele ce func?ioneaz? corect î?i vor

asuma munca celor defectate, care nu-?i îndeplineau func?iile. Dac? se va

întâmpla a?a, pacientul, probabil, se va îns?n?to?i ?i ?tiin?a va ob?ine o

nou? metod? de tratare a sute de alte boli ereditare.

Dar aceast? form? de terapie genic? va putea modifica garnitura de gene

numai a pacientului. Noile gene nu se transmit celulelor embrionare, din

care se formeaz? ovulele ?i spermatozoizii ?i, prin urmare, nu pot s? se

transmit? urma?ilor prin ereditate. Tratamentul bolilor genice prin

transferare pacientului a unor gene normale pare un lucru foarte simplu. În

realitate, îns?, terapia genic? este o procedur? atât de fin?, încât numai

un num?r foarte mic de colective ?tiin?ifice din lume dispun de

cuno?tin?ele ?i experien?a necesar? pentru efectuarea unui asemenea

tratament. Unul dintre cele mai mari obstacole în calea lor este g?sirea

unei metode sigure de inserare a genei normale în celul? ?i nu numai în

celul?, dar ?i în locul unde se afl? genele defectate din ovulul (zigotul)

fecundat, de la care î?i ia începutul viitorul individ. Dar, în pofida

tuturor acestor probleme ?tiin?ifice ?i sociale complicate, era terapiei

genice, conform p?rerii unice a savan?ilor, a început ?i nu mai este

departe timpul când medicii-geneticiieni nu numai vor înl?tura simptomele

bolilor ereditare, dar vor corecta ?i defectele genelor care le provoac?.

XVII. ASPECTELE SOCIALE ALE INGINERIEI GENETICE

17.1 Cutia Pandorei sau consecin?ele imprevizibile ale ingineriei genice

Acest subtitlu al capitolului n-a fost ale s întâmpl?tor. Anume a?a

definesc mul?i savan?i occidentali ingineria genetic?, având în vedere

consecin?ele cercet?rilor în acest domeniu. Cu ajutorul ingineriei

genetice, precum am aflat, omenirea va putea, pe de o parte, s? ob?in? în

viitorul apropiat cantit??i nelimitate de medicamente greu accesibile în

prezent, noi forme de microorganisme, de plante ?i de animale – surse de

prosperitate a oamenilor. ?i, fapt ce prezint? o deosebit? importan??,

tocmai ingineria genetic? va putea izb?vi omenirea de povara genetic?,

adic? de bolile ereditare prin substituirea genelor patologice prin gene

normale.

Ingineria genic? deschide în fa?a omenirii posibilit??i nelimitate. Pe de

alt? parte, îns?, ea prezint? un anumit pericol poten?ial atât pentru om,

cât ?i pentru întreaga omenire. Într-adev?r, manipul?rile aflate la baza ei

ating mecanismele cele mai intime ale proceselor genetice ?i, în ultim?

instan??, bazele moleculare ale vie?ii. Este clar c? rezultatele unor

experimente f?cute în acest scop pot fi nea?teptate, precum s-a întâmplat

în anii cre?rii bombei atomice. O simpl? neglijen?? a experimentatorului

sau incompeten?a lui cu privire la securitatea muncii poate crea un pericol

pentru popula?ia unor ora?e ?i ??ri întregi. Daune mult mai mari pot aduce

aceste metode, dac? vor nimeri în posesia unor r?uf?c?tori sau militari?ti.

Caracterul global al acestui pericol este determinat, în primul rând, de

faptul c? organismele cu care se fac de cele mai dese ori experien?ele în

domeniul ingineriei genice sunt r?spândite în natur? (colibacilii tr?iesc,

de obicei, în tractul intestinal al omului) ?i au capacitatea de a face

schimb de informa?ie genetic? cu confra?ii lor «s?lbatici». Aceast?

problem? cap?t? o importan?? deosebit de serioas?, deoarece în urma acestor

manipul?ri este posibil? crearea unor organisme cu propriet??i genetice

absolut noi, care înainte nu se întâlneau pe P?mânt ?i nu erau determinate

de evolu?ie. În prezent este imposibil a se prezice consecin?ele unor

astfel de experien?e.

Aceste considerente au provocat o mare îngrijorare a savan?ilor

progresi?ti ?i au stârnit discu?ii aprinse cu privire la admisibilitatea ?i

condi?iile de realizare a experimentelor în domeniul ingineriei genice.

Discu?ia s-a desf??urat în jurul a dou? probleme fundamentale. Prima –

riscul poten?ial de experimentare cu moleculele recombinate de ADN. A doua

– mai ampl? – consecin?ele sociale posibile a utiliz?rii în practic? a

ingineriei genetice.

În anul 1974 un grup de savan?i americani în frunte cu P. Berg s-au

adresat savan?ilor din lumea întreag? cu apelul de a supune unui moratoriu

cercet?rile ?tiin?ifice în domeniul ingineriei genice, pân? la convocarea

unei conferin?e interna?ionale.

Acest apel categoric adresat comunit??ii savan?ilor a fost sus?inut de

c?tre mul?i savan?i din întreaga lume. În Anglia a fost creat? o comisie

pentru studierea experimentelor periculoase în domeniul ingineriei genice,

care a ajuns la concluzia c? aceste cercet?ri trebuie interzise.

Moratoriul a fos1 respectat timp de 8 luni, pân? la sfâr?itul lui

februarie 1975, când s-a ?inut o conferin?? interna?ional? la Asilomar

(California, SUA), la care 140 de savan?i din 17 ??ri ale lumii, inclusiv

din fosta Uniune Sovietic?, au generalizat realiz?rile prealabile în

studierea moleculelor recombinate de ADN, au discutat unele aspecte sociale

?i etice ale ingineriei genice, c?ile de prevenire a pericolelor poten?iale

ce ?in de ea ?i condi?iile ridic?rii moratoriului la dou? feluri din

experimentele cele mai periculoase.

Participan?ii la conferin?? au c?zut de acord c? majoritatea lucr?rilor

de construire a moleculelor de ADN recombinate pot fi efectuate, dac? se

iau m?surile de securitate necesare, care permit men?inerea organismelor

noi create în limitele laboratorului. Principala metod? de prevenire a

pericolelor posibile în ingineria genic? este ob?inerea de bacterii ?i

virusuri care nu s-ar înmul?i decât în condi?ii de laborator. În

comunicatul final al conferin?ei s-a acordat o mare aten?ie asigur?rii

întregului personal cu informa?ie absolut? despre experimente, despre

gradul lor de risc, precum ?i despre preg?tirea minu?ioas? ?i instruirea

personalului cu privire la m?surile de securitate, necesare în efectuarea

diferitelor experimente cu un anumit grad de risc. Men?ion?m c? moratoriul

provizoriu asupra cercet?rilor în domeniul ingineriei genice n-a fost

apreciat ?i interpretat de c?tre to?i savan?ii. Acest lucru s-a observat,

în special, în timpul consf?tuirii unionale cu privire la problemele

filozofice ale ?tiin?elor naturii (Moscova, 1985). Academicianul A. A.

Baev, luând cuvântul la consf?tuire, a men?ionat c? manifestul care cheam?

s? se renun?e benevol la cercet?ri, a servit drept trambulin? pentru

campania ce s-a organizat contra ingineriei genice (în temei în SUA) ?i în

care s-au înrolat presa, radioul ?i televiziunea. Academicianul V. A.

Engelgard indica» c? în calitate de adversari ai moratoriului s-au ridicat

adep?ii libert??ii «prospec?iunilor ?tiin?ifice», dar principiile s?n?toase

au învins, regulile de lucru respective au fost adoptate în majoritatea

??rilor, uneori ele se transform? în legi. A?a dar, - a început savantul, -

datorit? ac?iunilor coordonate ale savan?ilor a fost prevenit un mare

pericol. «Moratoriul de la Asilomar» poate fi, pe drept cuvânt, considerat»

un model de responsabilitate a savan?ilor în fa?a pericolului care poate

atinge propor?iile unei mari calamit??i, propor?iile unei adev?rate crize.

Aceste opinii ale savan?ilor, cu toate c? nu sunt identice, au acela?i

numitor comun. Ele marcheaz? c? ingineria genic? a atras aten?ia omenirii

asupra necesit??ii controlului public, asupra celora ce se întâmpl? în

?tiin??, asupra pericolului care poate amenin?a întreaga omenire. În

leg?tur? cu aceasta cunoscu?ii filosofi I. Frolov ?i B. Iudin au notat cu

mult spirit c? pân? în prezent to?i cei care au participat la discu?ii s-au

limitat doar la «drama de idei» ?i la «b?t?lii verbale». Dar câte ne mai

a?teapt? în viitor. ?i binele, dar, probabil, ?i r?ul. De aceea, cu toate

c? au fost adoptate anumite reguli ale lucr?rilor în domeniul ingineriei

genice, nu face s? diminu?m pericolul ei poten?ial.

Subliniem c? mul?i speciali?ti occidetali ne «consoleaz?», declarând,

bun?oar?, c? arma de nimicire în mas?, care poate fi creat? cu ajutorul

ingineriei genice, nu va fi mai pu?in distrug?toare decât arma nuclear?.

Se discut? chiar posibilitatea cre?rii cu ajutorul ingineriei genice a

unui vaccin contra armei bacteriologice.

La 9 octombrie 1985, în urma comunic?rii f?cute în domeniul

biotehnologiei ?i ingineriei genice a început «o er? nou?»: veterinarul

american R. S?lain a inoculat unor purcei un virus viu modificat prin

metode genetice. A fost primul caz de aplicare în practic? a unui organism

viu, creat prin metode de inginerie genic?. Este greu de prezis cum se vor

desf??ura evenimentele în viitor ?i care noi pericole amenin?? omenirea în

urma unei asemenea practici.

Cine ?tie dac? problema virusului SIDA (sindromul imunodificitar

achizi?ionat) nu prezint? un fenomen asem?n?tor? Acest virus provoac? o

boal? grea, contra c?reia deocamdat? n-a fost g?sit nici un mijloc de

tratament radical, din care motiv ea s-a r?spândit foarte repede ?i de ea

sufer? milioane de oameni în lumea întreag?.

Aproximativ peste ?apte ani dup? prima conferin?? de la Asilomar, acolo a

avut loc o alt? conferin??. La ea a fost discutat iar??i pericolul pe care

îl prezint? lucr?rile de inginerie genic?, nu pericolul biologic, dar cel

social: neîn?elegerile crescânde în sferele ?tiin?ifice ?i academice,

provocate de explozia interesului comercial fa?? de aceste cercet?ri.

Conform opiniei lui D. Dixon, specialist în problemele politicii în

domeniul ?tiin?ei, cauza organiz?rii acestei conferin?e a devenit

îngrijorarea opiniei publice în leg?tur? cu cre?terea interesului comercial

?i racord?rii firmelor comerciale cu privire la aceste cercet?ri care se

desf??oar? în primele linii ale biotehnologiei.

Ingineria genic? a început a se utiliza ?i ca mijloc de politic? extern?.

Se declar? secret? informa?ia ce ?ine de biotehnologie, pentru a preveni

accesul ei «din motive de securitate». În anul 1979 guvernul SUA a stabilit

un control asupra exportului biotehnologiei, motivând c? produsele ?i

procesele biotehnologice pot fi utilizate în ??rile du?mane Occidentului în

calitate de poten?ial militar biologic.

??rile lumii, în?elegând pericolul activit??ii lipsite de control în

acest domeniu, precum ?i caracterul global al multor probleme ce apar aici,

au participat la multe conven?ii interna?ionale cu privire la reglarea

cercet?rilor ?tiin?ifice. Ele duc o lupt? activ? contra utili-z?rii

posibile a rezultatelor acestor cercet?ri în scopuri militare, pentru

interzicerea armei biologice, la crearea c?reia în principiu, pot fi

utilizate ?i metodele ingineriei genice, care poate fi mai periculoas?

decât arma nuclear?. Ingineria genic? mai poate fi utilizat? ?i pentru a

insera în colibacilul inofensiv genele de rezisten?? ale antibioticelor

cunoscute, iar apoi pentru a se insera în ADN-ul genei purt?toare de toxina

diferit?, bun?oar?, sau a genei ce determin? sintetizarea toxinei

scorpionului.

Ast?zi posibilitatea cre?rii unei arme biologice a devenit o trist?

realitate. ?i biotehnologia, pe baza ingineriei genetice, nu poate r?mâne

indiferent? fa?? de principala problema a omenirii – crearea unei lumi pe

care s? n-o amenin?e r?zboiul bacteriologic.

Datoria sfânt? a savan?ilor const? în canalizarea tuturor eforturilor ?i

cercet?rilor spre binele omenirii, nu în dauna ei. Doar neamul omenesc are

ca reprezentant o singur? specie – omul cu ra?iune.

17.2 Clonarea oamenilor!

Noi to?i am ap?rut pe lume în urma contopirii a dou? celule – a ovulului

matern ?i a spermatozoidului patern. Fiecare celul? i-a adus organismului

nou o jum?tate din garnitura sa de cromozomi. Natura a organizat în?elept:

copiii s? semene cu p?rin?ii, dar niciodat? s? nu fie copii exacte ale lor.

Popula?iile umane au nevoie ?i ele de varietate genetic?, care este o

chez??ie a adapt?rii lor la condi?iile flexibile ale existen?ei.

În laboratoare uneori natura este adeseori în?elat?. Am adus deja exemple

de experien?e reu?ite de transplantare a nucleelor celulelor somatice în

ovulele de mamifere, la care nucleul lor propriu a fost în prealabil

inactivat prin iradiere sau îndep?rtat complect. Pentru fecundarea acestor

Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34


ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ



© 2009 Âñå ïðàâà çàùèùåíû.