| |||||
ÌÅÍÞ
| Ñîâðåìåííàÿ ãåíåòèêàhr?neasc? cu frunze de copac de pe p?r?ile inferioare ale coroanelor, apoi ?i de pe cele superioare. Pentru aceasta animalele î?i întindeau gâtul ?i-l exersau. Opera?ia fiind repetat? de nenum?rate ori, încetul cu încetul lungimea gâtului crescu. Ap?ru astfel un nou caracter, care s-a transmis prin ereditate genera?iilor ulterioare. Exerci?iul impus de condi?iile de via?? continu? ?i în final apar girafele contemporane, animale care au cel mai lung gât. E simplu, nu? În aparen??-da, în realitate, îns?, unei astfel de explica?ii a eredit??ii îi scap mecanismele propriu-zise ale procesului de mo?tenire a caracterelor dobândite. S? zicem, c? animalele mature au dobândit un caracter nou – gâtul lung. Informa?ia cu privire la acest caracter dobândit (nu mo?tenit) trebuie s? se transmit? într-un mod oarecare în celulele sexuale, deoarece numai prin acestea ea poate deveni un bun al urm?toarelor genera?ii ale organismului dat. Care, îns?, e modalitatea de transmitere a acestei informa?ii? Nici Lamark ?i nici oricare altul dintre adep?ii teoriei sale n-au oferit explica?ia mecanismului real al acestei transmiteri. De men?ionat c? înc? Jorj de Buffon (1707-1788) constata categoric în operele sale: «Câinii, c?rora li se taie din genera?ie în genera?ie urechile ?i cozile, transmit aceste defecte urma?ilor lor». ?arl Bone (1720- 1793), negând aceast? afirma?ie, spunea: «Nu este oare destul exemplul cailor engleze?ti, c?rora li se taie cozile timp de dou? secole ?i care se nasc cu cozi, pentru a-l combate pe domnul de Buffon ?i a pune la îndoial? faptul pe care el îl prezint? drept veridic». Ideea despre mo?tenirea caracterelor dobândite p?rea atât de elocvent?, încât timp îndelungat ea a fost considerat? inatacabil?. Însu?i cunoscutul fiziolog I. P. Pavlov a f?cut încercarea de a explica transformarea reflexelor condi?ionate (dobândite, ne ereditare) ?i necondi?ionate (înn?scute, mo?tenite) la ?oareci. Reflexe înn?scute, sunt de exemplu, primul ?ip?t al copilului imediat dup? na?tere, obi?nuin?a cucului de a-?i depune ou?le în cuiburi str?ine ?. a. Ele nu se formeaz? în cursul vie?ii, ce se transmit descenden?ilor de la p?rin?i. De categoria reflexelor condi?ionate ?ine obi?nuin?a de a lua masa la anumite ore, fumatul tutunului ?i altele, care nu se transmit prin ereditate, ce se formeaz? ?i dispar pe parcursul vie?ii individuale. I. P. Pavlov i-a dat colaboratorului s?u N. P. Studen?ov misiunea s? studieze posibilitatea transform?rii reflexelor condi?ionate în necondi?ionate. Formarea reflexului condi?ionat consta în înv??area ?oarecelui supus experien?ei s? alerge spre locul de hr?nire la emiterea unui semnal sonor. Rezultatele experien?ei au ar?tat c? pentru formarea acestui reflex la prima genera?ie de ?oareci sunt necesare 300 de lec?ii. La genera?ia a doua - de numai 100 de lec?ii, genera?ia a trei s-a înv??at dup? 30 de lec?ii, a patra dup? 10, iar a cincia - dup? 5 lec?ii. Pe baza acestor date Pavlov a f?cut concluzia, c? peste o perioad? de timp o nou? genera?ie de ?oareci, la auzul semnalului sonor, va alerga spre locul de hr?nire f?r? lec?ii prealabile. În leg?tur? cu aceasta un alt savant cu faim? - N. C. Col?ov - i-a f?cut o vizit? lui I. P. Pavlov special pentru a-l convinge de imposibilitatea mo?tenirii reflexelor condi?ionate, el fiind de p?rerea, c? «se înv??au nu ?oarecii, ce experimentatorul, care pân? la momentul respectiv nu avea experien?? de lucru cu ?oarecii». Nu este inutil s? amintim, c? artistul de circ V. Durov, ne întrecut în arta dres?rii animalelor, s-a mirat mult, când a auzit despre cele 300 de lec?ii de înv??are a ?oarecilor. El avea nevoie doar de câteva ore pentru a înv??a ?oarecii s? execute anumite procedee. Ca urmare, rezultatele experien?elor lui Studen?ov au fost puse sub semnul îndoielii ?i dup? câteva verific?ri în diferite laboratoare s-a stabilit definitiv c? ele nu se confirm?. Nu s-au mai confirmat nici în laboratorul lui I. P. Pavlov. Pentru el, experimentator iscusit, aceast? întâmplare a fost cât se poate de ne pl?cut?. La 13 mai 1927 Pavlov scria în ziarul «Pravda» urm?toarele: «Experien?ele ini?iale asupra transmiterii prin ereditate reflexelor condi?ionate la ?oarecii albi, folosindu-se o metodic? îmbun?t??it? ?i aplicându-se un control mai riguros, pân? în prezent nu au dat rezultatele scontate, de aceea nu am motive s? m? consider adept al acestei transmiteri». S? ne imagin?m pentru o clip?, c? mo?tenirea caracterelor dobândite (ne ereditare) este posibil?. În acest caz în familiile atle?ilor ar trebui s? se nasc? numai atle?i, la muzicieni - numai muzicieni, iar copiii tuturor intelectualilor n-ar mai avea nevoie de ?coal? - ar ?ti cu to?ii s? scrie ?i s? citeasc?. Doar toate aceste capacit??i se ob?in în cursul vie?ii. Mo?tenirea lor ar fi o performan?? remarcabil?. S? presupunem, c? avem de rezolvat sarcina ob?inerii unui nou soi de p?pu?oi, care d? roade bogate chiar ?i pe soluri obi?nuite, f?r? a se introduce îngr???minte. Nimic mai simplu! Am proceda în felul urm?tor: pe parcursul câtorva genera?ii am trata cu îngr???minte Iotul, pân? vom ob?ine roada cea mai bogat? posibil?, iar în continuare acest caracter dobândit (rodnicia înalt?) se va transmite prin ereditate ?i se va manifesta chiar ?i pe solurile care n-au fost introduse îngr???minte. Dar lucr?torii din agricultur? ?tiu foarte bine c? atunci când în sol se introduc îngr???mintele necesare, se ob?ine o road? bogat? ?i invers. Acela?i adev?r este valabil ?i referitor la animale. Buna între?inere duce la indicatorii dori?i, iar între?inere rea - la indicatorii corespunz?tori. Faptul ?i-a g?sit o bun? reflectare în aceste versuri ale lui A. Busuioc: «Eu nu ?tiu zootehnie, Dar cunosc un adev?r: Dac? dai la porc hârtie, Nu vezi carne m?i b?die, Cum nu vezi pe broasc? p?r» Este cunoscut c? T. D. Lâsenco a experimentat timp de peste 20 de ani, pentru a putea ob?ine o ras? de vaci cu lapte gras. ?i totul a fost zadarnic. De?i vi?eii mai multor genera?ii succesive, au fost între?inu?i dup? o diet? special? (erau hr?ni?i cu lapte cu un procent ridicat de gr?sime), acest caracter nu s-a transmis prin ereditate. Dar s? revenim la tem?. În anul 1859 marele savant englez Charlz Darwin a dat publicit??ii lucrarea «Originea speciilor», în care a expus bazele teoriei evolu?ioniste. În acest context ereditatea a fost acceptat? ca unul din factorii evolu?iei, de?i ?i pentru Darwin mecanismul eredit??ii, esen?a ei, au r?mas necunoscute. În vederea explic?rii eredit??ii Darwin a apelat, la concep?ia respectiv? a lui Hipocrat, a reînviat-o, aprofundând-o, ?i a expus-o ca pe o «ipotez? provizorie a pangenezei». Darwin era de p?rerea c? toate celulele organismelor pluricelulare secret? particule foarte mici (corpusculi) pe care le-a numit gemule. Deplasându-se cu u?urin??, aceste gemule se concentreaz? în locurile unde are loc formarea produselor sexuale. În procesul dezvolt?rii noului organism gemulele diferitelor celule, formatoare de produse sexuale, condi?ioneaz? dezvoltarea unor celule similare celor care le-au generat pe ele. Tot odat?, Darwin considera, c? celulele modificate produc gemule modificate, care genereaz? ulterior celule de asemenea modificate, presupunând c? aceast? particularitate a gemulelor reprezint? baza materiala a mo?tenirii modific?rilor care au loc în procesul dezvolt?rii individuale. În acest fel, Darwin accepta ideea materialit??ii ?i segment?rii (caracterul discret) al eredit??ii ?i considera c? unit??ile materiale ale eredit??ii - gemulele se deplaseaz? liber prin tot corpul ?i într-o anumit? m?sur? se pot transmite independent una de alta. În prezent teza lui Darwin referitoare la materialitatea ?i caracterul discret al eredit??ii a c?p?tat o recunoa?tere unanim?, de?i teoria despre migrarea gemulelor prezint? doar un interes istoric. În 1892 zoologul german August Waisman a emis în calitate de antitez? a «ipotezei provizorii a pangenezei» a?a-numita teorie a plasmei germinative (idioplasma). Waisman considera c? corpul organismelor pluricelulare este compus din dou? componente diferite sub raport calitativ - soma (totalitatea celulelor somatice sau corporale, excep?ie f?când cele sexuale) ?i plasma germinativ?, care condi?ioneaz? ansamblul de însu?iri ereditare ale organismelor ?i care în cantitate deplin? se con?ine doar în celulele sexuale. Conform teoriei lui Waisman, plasma germinativ? este deosebit de constant?, fapt care-i asigur? p?strarea în stare neschimbat? în decursul multor mii de genera?ii. Waisman a numit particulele materiale heterogene, din care este alc?tuit? plasma germinativ?, determinan?i. Determinan?ii au facultatea de a se multiplica ?i de a forma particule de acela?i fel cu ei. Plasma germinativ? ?i determinan?ii se afl? în nucleul ovulului fecundat (zigotului). Concomitent cu prima diviziune are loc o împ?r?ire inegal? a determinan?ilor în celulele-fiice. Nucleele unor celule î?i men?in întreaga plasm? germinativ? f?r? modific?ri, în cadrul nucleelor altor celule ea se repartizeaz? în a?a fel, încât, spre sfâr?itul procesului de divizare a ovulului, în nucleele acestor celule r?mâne un num?r ne însemnat de determinan?i. Datorit? repartiz?rii inegale a plasmei germinative, în embrionul în dezvoltare se formeaz? dou? tipuri de celule: pe de o parte, celulele c?ii germinative, din care se formeaz? celule sexuale ?i care con?in întreaga garnitur? de determinan?i, iar pe de alta - celulele somatice, ale c?ror nucleu con?ine un num?r variabil de determinan?i, de aceea ele pun începutul diferitelor ?esuturi din organism. Conform acestei teorii, plasma germinativ? este un tot ?i se transmite integral de la o genera?ie la alta. Mai târziu, îns?, s-a constatat c? informa?ia ereditar? este localizat? nu numai în celulele sexuale, dar ?i în cele somatice. Astfel, se cunosc cazuri de dezvoltare a plantelor numai din celule somatice (ne sexuale). În prezent împ?r?irea organismului în dou? p?r?i - som? ?i plasm? germinativ? - propus? de Waisman, care considera c? ele ar fi diferite prin ereditate, a fost categoric respins? de genetic?. În acest fel, ideile despre ereditate, începând cu cele mai vechi timpuri ?i pân? în secolul XIX, s-au dovedit a fi în bun? parte naive ?i bazate pe intui?ie. Dezvoltarea în continuare a teoriei despre ereditate putea fi fructuoas? doar bazându-se pe numeroasele experien?e privind încruci?area între ele a diferitelor specii de plante ?i animale. II. LEGILE EREDIT??II 2.1 Descoperirea celulei Analizând opiniile marilor savan?i a dou? epoci îndep?rtate, a antichit??ii ?i a Rena?terii, în?elegem c? concep?iile lor asupra esen?ei eredit??ii con?in acelea?i no?iuni intuitive. Ei încercau s? în?eleag? ?i s? descrie fenomenele pe care le observau, dar pe care nu le puteau dovedi în mod experimental. Pentru ca aceste fenomene s? fie dovedite în mod experimental, a fost nevoie de mult timp, pe parcursul c?ruia savan?ii au acumulat cuno?tin?e noi, p?trunzând treptat în microuniversul proceselor ?i fenomenelor biologice. Cu peste trei secole în urm? olandezul Antoni van Levenhuc (1632-1723) în timpul liber a înv??at s? ?lefuiasc? sticla ?i a ob?inut în acest sens mari succese. El a izbutit s? observe, privind prin aceste sticle, ni?te obiecte foarte mici, care erau m?rite de 200 ?i chiar de mai multe ori. Aparatul s?u Levenhuc l-a numit microscop. În compara?ie cu realiz?rile tehnice moderne microscopul lui Levenhuc era destul de primitiv, dar la sfâr?itul secolului XVII el a reu?it s? observe cu ajutorul lui lucruri pe care nu le v?zuse pân? la el nici un om din lume. Cu ajutorul microscopului s?u el a descoperit, c? o pic?tur? de ap? con?ine o cantitate enorm? de animale neobi?nuite, foarte mici, de diferite forme. El a numit aceste fiin?e bizare «animalcula», ceea ce înseamn? în traducere din limba latin? «animal». Astfel, un naturalist amator necunoscut a descoperit o lume necunoscut? pân? la el. Savan?ii englezi au acordat aten?ie scrisorilor ?i desenelor microuniversului v?zut de Levenhuc, pe care acesta le-a trimis Societ??ii regale din Londra, lucru foarte important pentru ?tiin??. În anul 1680 el a fost alese membru-corespondent al acestei societ??i. Robert Huc (1635-1703), naturalist englez, contemporan lui A. Levenhuc, f?cea ?i el parte din num?rul celor înseta?i de cuno?tin?e. Odat? i-a atras aten?ia un dop de sticl?. El a t?iat o sec?iune foarte sub?ire din dop ?i a cercetat-o la microscop, r?mânând uluit de descoperirea f?cut?: pe sec?iunea dopului a observat o structur? ce se asem?na mult cu fagurii de miere. Huc a numit elementele observate ale sec?iunii sub?iri a dopului «celula» - celul?. Mai târziu, savan?ii s-au convins cu ajutorul unor microscoape mai perfecte c? nu numai lemnul stejarului, dar c? ?i celelalte plante sunt compuse din diferite celule. Cercet?torii au observat în multe celule câte o «insuli??». În anul 1831 botanistul englez Robert Brown (1773-1858) a numit aceast? «insuli??» «nucleus», adic? «nucleu» în traducere din latin?. Savantul german Matias ?chleiden (1804-1881), aflând despre descoperirea nucleielor în celulele vegetale, f?cut? de R. Brown, a emis teoria despre originea ?esuturilor celulare. Aceast? teorie a produs o deosebit? impresie asupra lui Teodor Schwan, tân?r biolog, contemporan lui. Studiind embrionii ?i ?esuturile animalelor, Schwan a descoperit în ele ni?te forma?iuni care aminteau celulele vegetale. El a comunicat acest lucru compatriotului s?u ?cleiden. Discutând problema structurii celulare a ?esuturilor animale, , Schwan ?i ?chleiden se convingeau de adev?rul presupunerilor lor: în celule sunt concentrate temeliile vie?ii. Aceast? tez? cunoscut? sub denumirea de teorie celular? Schleiden-Schwan o con?in majoritatea manualelor de biologie. Vom vedea în continuare, îns?, c? lucrurile nu-s chiar a?a. Structura ?esuturilor organismelor vii a fost studiat? ?i de al?i savan?i, care au contribuit la formarea teoriei celulare. Unul dintre ace?tia a fost naturalistul ceh Ian Purchine (1787-1869). În anul 1837 Purchine a prezentat la congresul naturali?tilor ?i medicilor germani un raport, în care a enun?at teoria (argumentele în sus?inerea ei, el le-a prezentat înc? în anul 1825), conform c?reia toate ^ celulele animale ?i vegetale au nuclee. Astfel cu doi ani : pân? la apari?ia operei fundamentale a lui Schwan «Cercet?ri microscopice» (1839), în care se descria structura celular? a ?esuturilor plantelor ?i animalelor, Purchine a expus aceia?i idee. Pe baza cercet?rilor efectuate mai târziu s-a aflat c? nucleul este cea mai important? parte component? a celulei, centrul ei de comand?. În nucleu sunt concentrate toate dispozi?iile, aici se iau, de fapt, toate deciziile ce ?in de activitatea vital? a celulei. Este important ?i faptul c? celulele se deosebesc foarte pu?in între ele, iar sistemele lor de reproduc?ie ?i de conducere s-au dovedit a fi absolut identice. Toate aceste realiz?ri au fost cu adev?rat epocale, deoarece ele nu au descoperit numai un microunivers necunoscut ochiului ne înarmat, ce au determinat ?i direc?ia unor noi cercet?ri ?tiin?ifice, care ne-au apropiat de tainele eredit??ii. 2.2 Experien?ele lui Gr. Mendel ?i formularea legilor eredit??ii Primele lucr?ri importante de hibridizare a plantelor au fost efectuate în a doua jum?tate a secolu-lui XVIII de I. G. K(lreuter, membru al Academiei din Sanct-Peterburg. K(lreuter a demonstrat definitiv existen?a la plante a caracterelor de sex, fecunda?ia, precum ?i posibilitatea ob?inerii hibrizilor interspecifici. Tot K(lreuter a descoperit fenomenul numit heterozis, care se produce la încruci?area unor soiuri diferite: hibrizii din prima genera?ie sunt mai productivi ca formele parentale. Cultivatorii de plante ?i selec?ionatorii au dat aprecierea cuvenit? acestor descoperiri remarcabile, aplicându-le pe larg în practica lor. O aten?ie însemnat? au acordat metodelor de hibridizare T. Nait, mul?i ani pre?edinte al societ??ii pomicultorilor din Londra, M. Sageret, naturalist ?i agronom-savant, membru al societ??ii agricole pariziene ?i al?i savan?i din Europa. Îns? eroarea de baz?, în care au c?zut, consta în faptul c? ei studiau transmiterea prin ereditate a unui grup întreg de caractere formate prin hibridizare ?i ignorau eviden?a cantitativ? a fiec?rui caracter în parte la descenden?ii dintr-un ?ir consecutiv de genera?ii. Anume din aceast? cauz? ei n-au reu?it s? formuleze legile eredit??ii ?i s? explice mecanismul acestui fenomen biologic. Onoarea acestor descoperiri apar?ine lui Iohan Gregor Mendel, str?lucit cercet?tor ceh. Fiu de ??ran, I. Mendel n-a putut s?-?i termine studiile universitare ?i din cauza greut??ilor de ordin material a fost nevoit s? se c?lug?reasc? (c?p?tând cu acest prilej un nume nou – Gregor). Concomitent cu predarea fizici, matematici, ?tiin?elor naturii la ?coala real?, el efectua experien?e privind încruci?area unor soiuri diferite de maz?re (comanda la diferite firme, produc?toare de semin?e, 34 de soiuri de maz?re). Timp de doi ani Mendel a examinat soiurile ob?inute sub aspectul purit??ii ?i, numai dup? ce s-a convins c? fiecare soi d? na?tere unei descenden?e absolut uniforme, a început s? efectueze experien?e pentru cercetarea unor caractere clar exprimate. Mendel ?i-a ales maz?rea pentru experien?e, deoarece la aceast? plant? nu are loc polenizarea încruci?at?: florile de maz?re sunt bisexuate, adic? dispun ?i de sta-mine, ?i de pistil, al c?rui stigmat se acoper? de polen înc? înainte de înflorire. În acest fel se produce autopolenizarea plantelor. Pentru ob?inerea hibrizilor de la diferite soiuri, îns?, este necesar? polenizarea artificial?. În acest scop Mendel alegea momentul când butonul era gata de fecundare, îl deschidea, înl?tura una dup? alta toate staminele ?i pres?ra pe stigmatul pistilului polen de pe alte plante. Mendel aplica aceast? opera?ie la mii de flori. Erau supuse încruci??rii artificiale plante prezentând caractere diferite: cu semin?e galbene ?i verzi, netede ?i rugoase, cu flori ro?ii ?i albe. ?i în toate experien?ele se ob?ineau rezultate identice - un caracter era de fiecare dat? mai exprimat decât cel?lalt (domina). De exemplu, culoarea galben? a semin?elor domina asupra culorii lor verzi, culoarea ro?ie a florii – asupra celei albe, suprafa?a neted? a semin?elor – asupra celei rugoase. Astfel, ca urmare a încruci??rii plantelor cu semin?e galbene ?i verzi, întreaga descenden?? avea semin?ele galbene. Se isc? întrebarea: unde a disp?rut culoarea verde? Dar Mendel nu se gr?bea s? trag? concluzii. Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|