| |||||
ÌÅÍÞ
| Ãèíåêîëîãèÿ, àíäðîëîãèÿ è âîñïðîèçâåäåíèå äîìàøíèõ æèâîòíûõprostaglandine (PG) ?i vasopresin? care favorizeaz? contrac?iile uterine ?i deci, transportarea spermatozoizilor în c?ile genitale femele. În afar? de acestea, în secretul glandei prostatice se mai con?ine cantit??i considerabile de acid citric zinc ?i antiaglutinine – substan?e proteice ce ap?r? spermatozoizii de aglutinare. Veziculele seminale sunt situate lateral de ampulele canalelor deferente ?i în apropierea gâtului vezicii urinare, sunt saciforme la arm?sar ?i vier ?i au aspect doselat la rumeg?toare. Secre?ia seminal? con?ine fructoz?, acid citric, proteine, enzime, potasiu ?i altele, care sunt indispensabile în metabolismul spermatozoizilor. Fructoza care constituie substratul energetic necesar metabolismului anaerob al celulei spermatice este în cantitate mare în secre?ia seminal? de la taur ?i berbec; mic? la vier ?i arm?sar, lipse?te complet la câine. La arm?sar secre?ia seminal? gelatinoas? încleie canalul cervical, prevenind în a?a fel refularea spermei din uter. Reglarea neuroendocrin? a func?iei sexuale la masculi Spre deosebire de femele, la care func?ia de reproduc?ie se manifest? periodic, sub forma unor cicluri de c?lduri, la reproduc?torii masculi func?ia de reproduc?ie este continu?. Primele semne ale activit??ii sexuale la masculi apar timpuriu ?i constau în efectuarea saltului pe alte animale din lot, indiferent de sexul acestora. Mai târziu apare preferin?a pentru femelele în c?lduri. Momentul maturit??ii sexuale este considerat atunci când în sperm? se g?sesc game?i maturi. Activitatea reproductiv? este condi?ionat? de manifestarea normal? a reflexelor sexuale. La masculi, ca ?i la femele atât func?ia de reproduc?ie cât ?i comportamentul sexual sunt dirijate de sistemul neuroendocrin. Ambele influen?e, nervoas? ?i umoral?, stau în leg?turi reciproce ?i multiple. Centrul principal al celor dou? dirij?ri este diencefalul care influen?eaz? activitatea axei hipotalamo-hipofizare. Excita?iile nervoase pornesc direct din encefal spre organele sexuale. Activitatea sexual? a diencefalului este influen?at? de cortex, care se afl? în permanen?? sub efectul excita?iilor interne ?i externe. Excita?iile care se repet? cu regularitate devin dinamic stereotipe, l?sând urme în cortex. La repetarea excita?iilor apar r?spunsuri, sub forma unor reflexe condi?ionate. Sub influen?a androgenilor î?i fac apari?ia dou? câmpuri nervoase. Primul este centrul libidoului care reac?ioneaz? sub efectul androgenilor. Centrul libidoului la masculi se deosebe?te de cel al femelelor, printr-o activitate permanent?. Al doilea câmp nervos sau centru este situat în diencefal. Activitatea acestuia nu este specific? sexului ?i face parte din mecanismul circuitului func?ional sexual. Condi?ia apari?iei reflexelor sexuale este aceea ca în organism s? circule cantit??i optime de androgeni, care s? determine o stare de excita?ie a centrului libidoului. A?a cum se ?tie reflexele se împart în înn?scute (necondi?ionate) ?i dobândite (condi?ionate). Reflexele necondi?ionate se manifest? prin tendin?a de împreunare care este caracteristic? tuturor organismelor. Peste reflexele înn?scute se suprapun cele dobândite, care intensific? sau tempereaz? manifest?rile activit??ii sexuale. Ac?iunea reflexelor condi?ionate se realizeaz? cu ajutorul analizatorilor vizuali, auditiv, olfactotactili. Pe aceste c?i activitatea sexual? este intensificat?. La realizarea reflexelor sexuale particip? aparate receptoare, senzitivo- senzoriale, cu localizare în organele genitale, care sunt bogate în termina?ii nervoase. Termina?iile senzitive reac?ioneaz? la excita?iile pe care le transmit sistemului nervos central, cele motoare provoac? contrac?ii musculare, iar cele secretoare determin? eliberarea secre?iei glandelor anexe ale aparatului genital. Transmiterea la scoar?? a diferitor impulsuri din mediul ambiant (lumina, temperatura, vederea unei femele în c?lduri etc.) se realizeaz? cu ajutorul organelor de sim? (al v?zului, mirosului, auzului ?i sim?ului tactil). Excitan?ii meidului extern produc impulsuri care se transmit pe aceste c?i: la scoar?? ?i ac?ioneaz? asupra unui mecanism de excita?ie central, dar numai când acesta este sensibilizat de hormonii androgeni. De la nivelul scoar?ei pleac? impulsuri nervoase la hipotalamus, fiind stimulat? eliberarea factorilor declan?atori RF (Releasing Factors). În acest fel celulele hipofizei anterioare sunt stimulate pentru secre?ia hormonilor FSH ?i ICSH. Hormonul ICSH (Intersti?ial Cells Stimulating Hormone) stimuleaz? secre?ia celulelor intersti?iale Leydig, respectiv secre?ia de androgeni, hormoni care men?in reactivitatea sistemului nervos ?i stabilesc un anumit grad de excitabilitate. Androgenii preg?tesc epiteliul germinativ s? r?spund? la FSH, men?in troficitatea tubilor seminiferi ?i a liniei seminale, fiind indispensabili unei spermiogeneze normale, contribuie la transportul spermiilor ?i la copulare. Hormonii androgeni determin? cre?terea organelor genitale înainte de pubertate, a glandelor anexe, dimorfismul ?i comportamentul sexual. FSH-ul este implicat în dezvoltarea stadiilor incipiente ale spermiogenezei, aceasta fiind coordonat? de androgeni; testosteronul asigur? diviziunea reduc?ional? a spermiocitelor primare, formarea spermidelor incipiente ?i apoi a spermiilor; balansa FSH-ICSH – androgeni men?ine continuitatea spermiogenezei. Ocitocina, hormon al hipotalamusului, determin? contrac?ia musculaturii netede a canalelor seminale la fiecare 7-8 secunde, asigurând migra?ia spermiilor prin tubii seminiferi ?i tranzitul epididimar al game?ilor, iar în timpul actului sexual contrac?iile musculaturii netede a c?ilor spermatice ?i ale glandelor anexe asigur? eliminarea spermei (ejacularea). Prin urmare, hormonii constituie o verig? importan?? în lan?ul regl?rii nervoase a proceselor sexuale. În afar? de hormonii hipofizari ?i cei testiculari, în procesul de reproduc?ie la masculi particip? ?i al?i hormoni ca: hormonii secreta?i de suprarenal?, epinefrina care reduce concentra?ia ?i mobilitatea spermiilor, tiroxina care are efect favorabil asupra libidoului sexual, în timp ce tiroidectomia suprim? procesele sexuale. Activitatea glandelor endocrine depinde de sistemul nervos. Datorit? interac?iunii reciproce a sistemului nervos ?i celui endocrin este posibil? declan?area actului sexual. Actul sexual (monta, copula?ia sau coitul) Actul sexual reprezint? un proces complicat de interac?iune reciproc? care const? în împreunarea a doi reproduc?tori de sexe opuse, în urma c?reia sperma masculului este depus? în aparatului genital feminin. Actul montei este asigurat de un mecanism neuroendocrin, la baza c?ruia st? desf??urarea reflexelor sexuale necondi?ionate peste care s-au suprapus reflexele condi?ionate. Totalitatea reflexelor sexuale necondi?ionate constituia instinctul sexual. Acesta se manifest? odat? cu apari?ia maturit??ii sexuale – moment în care încep s? fie eliminate de pe ovar ovule mature ?i din testicul spermatozoizii fertili. Reac?ia organismului la hormonii sexuali se exprim? prin dorin?a de împreunare, în urma c?reia are loc actul de copula?ie. Stimulii senzoriali externi (insola?ia, temperatura, lumina, semnalele acustice, olfactive ?i tactile emise de masculi ?i femele în c?lduri, aspectele cantitative ?i calitative ale nutri?iei ?i altele) ac?ioneaz? asupra sistemului nervos ?i hipotalamusului, antrenând mecanisme neuroendocrine care stau la baza form?rii ?i manifest?rii reflexelor sexuale. Reflexele sexuale Reflexele sexuale la majoritatea animalelor se succed în urm?toarea ordine: reflexul de erec?ie, de îmbr??i?are, de împerechere sau intromisiune ?i de ejaculare, toate acestea fiind precedate de c?utarea partenerilor (reflexul de apropiere). Reflexul de apropiere C?utarea partenerilor se face prin semnale caracteristice emise de femelele care transmit informa?ii despre starea lor de receptivitate ?i ating masculii. Un rol important în contactul dintre masculi ?i femele îl au semnalele olfactive datorit? feromonilor, care determin? mirosul specific al femelelor în stadiul de excita?ie al ciclului sexual. Pentru recunoa?terea partenerilor fona?ia ?i audi?ia constituie mijloace deosebite. La majoritatea speciilor, în cadrul reflexului de apropiere masculii adulmec? perineul ?i vulva femelelor, iar mirosul specific estral determin? arm?sarul, taurul ?i berbecul s? adopte o postur? caracteristic?: înal?? capul ?i ridic? buza superioar? dup? care treptat se excit?, se produce erec?ia ?i se elimin? o cantitate mic? de secre?ie anex?. Începând cu estrul, femelele prezint? o toleran?? sporit? fa?? de masculi, se afl? în apropierea lor, dar la tentativele de montare se îndep?rteaz? sau îi atac? cu agresivitate. Femelele în c?lduri devin receptive, iar la apropierea masculilor adopt? de regul? o pozi?ie campat?, ridic? coada ?i a?teapt? lini?tite monta. În func?ie de specie reflexul de apropiere este cel mai evident la arm?sar, care manifest? stare de agita?ie puternic?, nechez?turi frecvente, adulmecarea regiunii vulvare, contact nazo-nazal timp de aproximativ câteva minute; uneori arm?sarul mu?c? iapa. Berbecul se apropie de oaia în c?lduri, o abordeaz? prin lovituri u?oare cu capul ?i apoi, în regiunea abdominal?, cu unul din membrele anterioare. Vierul se plimb? în jurul scroafei în c?lduri, o împinge mai ales în regiunea flancului, scoate groh?ituri caracteristice, realizeaz? frecvente contacte nazo-nazale ?i nazo-vulvare ?i saliveaz? abundent, pe m?sur? ce îi cre?te treptat starea de excita?ie sexual?. La taur reflexul de apropiere se manifest? prin mugete repetate, saliva?ie ?i adulmecarea regiunii vulvare. Reflexul de erec?ie Erec?ia este reflexul sexual care î?i are sediul în m?duva sacral? cu contribu?ia scoar?ei cerebrale ?i a sistemului neuro-vegetativ. Componentele nervoase parasimpatice care contribuie la erec?ie sunt constituite din ramurile ventrale ale primelor 3 perechi de nervi sacrali, din nervul splanhnic pelvin (cu rol în vasodilata?ie ?i relaxarea retractorului penian) al nervului pudend; ace?ti nervi stimuleaz? dilatarea arterelor pelvine ?i împiedic? returul sângelui venos din penis. Erec?ia este asigurat? de afluxul sanguin în cei doi corpi caverno?i penieni ?i ?esutul spongios al uretrei, dilatarea sinusurilor cavernoase fiind facilitat? de încetinirea circula?iei de întoarcere realizat? prin contrac?ia musculaturii netede a corpilor caverno?i, ischiocaverno?i ?i bulbospongio?i. La taur în timpul erec?iei, mu?chiul ischiocavernos produce 4-5 contrac?ii care pompeaz?, ridicând presiunea intrapenian? a sângelui la 14000mm ai coloanei de mercur. Exteriorizarea penisului la rumeg?toare ?i suine se produce ca urmare a desfacerii “S”-ului penian. Structura diferit? a penisului la arm?sar face ca presiunea maxim? din corpii caverno?i s? fie de numai 1000mm coloan? de mercur. La câine erec?ia este ajutat? de contrac?ia sfincterului vulvar al c??elei (?esut erectil vestibular) care urmeaz? intromisiunii ?i efectului de pompare al mu?chiului ischiocavernos. Timpul necesar erec?iei depline depinde de tipul organului copulator, fiind îndelungat la tipul musculo-cavernos (arm?sar ?i câine) ?i scurt la tipul fibro-elastic (rumeg?toare ?i vier). Reflexul de îmbr??i?are Const? în saltul masculului pe femela în c?lduri ?i cuprinderea flancurilor ei cu membrele anterioare. Arm?sarii ?i vierii prezint? o manifestare intens? a reflexului de cuprindere pe când la berbeci ?i tauri acest reflex este mai pu?in evident. Fiind un reflex nespecific masculii efectueaz? salturi pe femele care nu sunt în c?lduri, al?i masculi sau manechine. Acest reflex se produce numai în cazul în care masculul se poate sprijini pe trenul posterior. În cazul unor tulbur?ri ale trenului posterior (afec?iuni ale bazinului, articula?iilor, afec?iuni podale etc.) masculul nu poate efectua saltul pe femel?. Concomitent cu reflexul de salt ?i îmbr??i?are începe s? se manifeste ?i reflexul de împreunare. Reflexul de împreunare Numit ?i reflexul de intromisiune sau coitul, el face parte din grupa reflexelor necondi?ionate ?i const? în introducerea penisului în vaginul femelei. Intromisiunea este condi?ionat? de erec?ie ?i salt. Dup? introducerea penisului în vagin, prin efectuarea unor mi?c?ri de trecere, organul copulator percepe prin termina?iile nervoase de pe suprafa?a glandului excita?iile termice ?i de presiune. Aceste senza?i provoac? pe cale reflex? ejacularea prin excitarea centrului ejacul?rii. Intromisiunea penisului în vagin este înlesnit? de pozi?ia campat? a femelei, de mucusul de c?lduri care tapeteaz? pere?ii vaginului, cât ?i de secre?iile glandelor anexe ale aparatului genital mascul. Reflexul de ejaculare Reflexul de ejaculare se produce în urma intromisiunii ?i const? din eliminarea spermei în c?ile genitale. Stimulii care ini?iaz? ejacularea pornesc de la gland, cei termici sunt esen?iali la rumeg?toare, iar presiunea exercitat? de organul copulator femel este caracteristic? necesar? pentru vier, câine ?i arm?sar. Contrac?iile succesive de tip peristaltic ini?iate la epididim ?i propagate de-a lungul canalului deferent împing treptat masa seminal? depozitat? la nivelul epididimului sau ampulelor canalelor deferente pân? la expulzarea ei în mediul exterior. Concomitent, componentele musculare netede din pere?ii glandelor anexe se contract? ?i evacueaz? con?inutul acestora în uretr?. Nervii simpatici care controleaz? ejacularea provin din perechile 2-5 lombari, sunt nervii pudenzi, hipogastrici ?i plexul pelvin; reflexul ejacul?rii este stimulat de termina?iile nervoase din glandul penian. În timpul ejacul?rii încep s? func?ioneze succesiv glandele anexe ale aparatului genital. Ini?ial, dup? reflexul de erec?ie se elimin? o cantitate mic? de secre?ie produs? de glandele mucoasei uretrale ?i de glandele bulbo-uretrale. Dup? secre?ia bulbo-uretral? se elimin? con?inutul epididimului – masa de spermatozoizi, care se amestec? cu lichidul prostatic ?i, în sfâr?it, se elimin? secre?ia veziculelor (glandelor) seminale. Ejacularea poate fi sincron? ?i asincron?. La rumeg?toare ejacularea se declan?eaz? sincron, adic? toate p?r?ile componente ale spermei se elimin? în acela?i timp. La arm?sar, câine ?i vier ejacularea se produce asincron: ini?ial se elimin? secretul glandleor uretrale ?i bulbo-uretrale, ulterior se elimin? masa de spermatozoizi amestecat? cu secretul glandei prostata ?i spre sfâr?itul ejacul?rii se elimin? secretul glandelor seminale care împinge sperma în coarnele uterine; transformându-se într-o mas? gelatinoas?, la monta natural? secre?ia seminal? împiedic? refularea spermei, constituind un dop cleios biologic la nivelul lumenului cervical. Reflexele sexuale la femele Principalul mecanism fiziologic de reglare a algoritmului genetic al reproduc]iei animalelor este instinctul sexual. Instinctul sexual (genetic) se instaleaz? odat? cu maturitatea sexual? ?i se manifest? în timpul stadiului de excita?ie al ciclului sexual printr-un lan? de reflexe necondi?ionate. În succesiunea lor, ordinea reflexelor sexuale la femele este urm?toarea: 1. Reflexul erec?iei const? în modificarea morfofiziologic? a aparatului genital înainte de mont? (coit). Prin erec?ie se produc procesele indispensabile pentru a putea efectua actul sexual. La femelele animalelor domestice erec?ia se materializeaz? în tumefierea corpilor caverno?i ai clitorisului, tumefierea vulvei ?i hiperemia activ? a mucoaselor vaginului ?i cervixului, în urma afluxului sanguin. Cecumul se întredeschide. Evolueaz? semnele estrului. 2. Reflexul de apropiere (locomotor) se caracterizeaz? prin c?utarea partenerilor ?i atragerea masculilor. C?utarea masculilor se face prin semnele caracteristice, care dau indica?ii asupra st?rii lor de recep?ionare. Femela manifest? «ritualul de îngrijire» (mirosirea, lingerea, mu?c?turile, jocul ?i lupta, atitudinea corporal?). Reflexul de apropiere dup? timp coincide cu debutul fenomenului excita?iei sexuale ?i treptat se schimb? cu reflexul de îmbr??i?are. 3. Reflexul de îmbr??i?are (maunting) se caracterizeaz? prin încerc?ri dese de a înf?ptui saltul pe alte femele (sau masculi) ?i fixarea corpului lor cu membrele anterioare. Femela se las? s?ltat? de alte femele, dar nu admite saltul masculului. Reflexul culmin? cu fenomenul de excita?ie sexual?. 4. Reflexul de împerechere (de copula?ie, coitul), se manifest? prin contractarea ritmic? a unor grupe de mu?chi ?i îndoirea coloanei vertebrale. Femela se afl? într-o stare de excita?ie sexual? foarte înalt?. Clinic se remarc? nu numai mi?c?rile de copula?ie, dar ?i luarea unei pozi?ii favorabile actului sexual. Reflexul se manifest? numai în timpul c?ldurilor ?i se încheie cu ejacularea. 5. Reflexul de ejaculare la femele decurge în dou? faze. În prima faz? se elimin? secretul glandelor vestibulare ?i vaginale. Faza a doua a ejacul?rii coincide cu momentul orgasmului. În acest timp apar contrac?iile peristaltice, tetanice ale uterului ?i cervixului; mucusul estral este aruncat din corpul uterin; la rumeg?toare mucusul estral se scurge din abunden?? la fundul boltei vaginale. La manifestarea reflexelor sexuale particip? diferite regiuni ale sistemului nervos central ?i vegetativ, glande endocrine ?i factori umorali. Valori sporite de estrogeni în circuitul sanguin favorizeaz? instalarea dominantei sexuale în scoar?a cerebral?. În acest caz toate sistemele organismului sunt mobilizate la înf?ptuirea func?iei de înmul?ire. Este important de men?ionat însemn?tatea practic? a acestui proces. În timpul dominantei sexuale la femele u?or se formeaz? reflexele condi?ionate la mediul extern. Astfel, vacile deseori manifest? reac?ia sexual? pozitiv? fa?? de operatorii pentru îns?mân?area artificial?. Sunt cunoscute cazuri, când iepele ?i vacile care mai înainte au fost îns?mân?ate, vin singure la punctul pentru îns?mân?area artificial?. Cu u?urin?? se formeaz? reflexe condi?ionate fa?? de masculii încerc?tori. Tipurile de mont? la diferite specii de animale ?i particularit??ile actului sexual Dup? specificitatea actului de mont? ?i locul de depunere a spermei exist?: - animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal, caracteristic rumeg?toarelor; - animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, exist? la cabaline, suine ?i carnivore. La animalele rumeg?toare, în urma montei, sperma este depus? la nivelul vaginului. Datorit? contrac?iilor uterine antiperistaltice de aspirare circa 5% din spermatozoizi p?trund în canalul cervical ?i uter. Restul spermatozoizilor mor în vagin, doar cei mai viguro?i pot trece prin cervix. La animalele cu îns?mân?are natural? de tip vaginal se constat? urm?toarele caracteristici: . actul montei are o durat? redus?: 2-5 secunde la ovine ?i 5-10 secunde la taurine; . func?ia glandelor anexe ale aparatului genital mascul ?i ejacularea se desf??oar? sincron; . volumul este redus (1-3 ml la berbec ?i 4-5 ml la taur), fiind concentrat? în spermatozoizi (2,5-3,5 mlrd/ml la berbec ?i 0,8-1,2 mlrd/ml la taur). La animalele cu îns?mân?are natural? de tip uterin, sperma în urma coitului, nimere?te în corp ?i coarnele uterine. La aceste specii se constat? urm?toarele: . actul montei este prelungit (1-3 minute la cai; 10-15 minute la suine, pân? la 45 minute la câini); . glandele anexe genitale mascule func?ioneaz? succesiv în timpul coitului, prin urmare ejacularea este asincron?; . volumul spermei este mare (la arm?sar 50-100ml, la vier 200-400ml, la câine 2-18ml) cu o concentra?ie redus? a spermatozoizilor). La taurine actul montei const? în cabrare, îmbr??i?are ?i efectuarea unor mi?c?ri de explorare cu penisul de mic? amplitudine; imediat dup? realizarea contactului cu mucoasa vulvar?, tarul execut? intromisiunea printr-o penetrare violent? ?i un salt cu tot corpul, concomitent cu ejacularea. Aceasta se produce la 1 secund? dup? contactul penisului cu mucoasa vaginal?, eliminarea spermei având o durat? de 0,3 secunde. În timpul ejacul?rii glandul penian se r?suce?te u?or sau descrie o rota?ie complet? de 360( în sensul invers acelor de ceasornic ?i cu o amplitudine de 6 cm în diametru. Dup? ejaculare urmeaz? retragerea promt? a penisului ?i coborârea lui. Berbecul face saltul, execut? câteva mi?c?ri de penetrare cu trenul posterior, apoi coboar?; se produc astfel mai multe salturi înaintea intromisiunii propriu-zise, eviden?iate printr-o mi?care de penetrare violent? ?i profund? a trenului posterior ?i a întregului corp. Datorit? erec?iei la berbec apendicele vermiform al penisului devine rigid, dilata?ia uretrei de la baza acestuia se umple cu sperm?, iar materialul seminal este expulzat sub presiune. Datorit? îngustimii meatului urinar, jetul fiind orientat spre cervix. La arm?sar actul montei se caracterizeaz? prin efectuarea unor mi?c?ri de copulare caracteristice, începute imediat dup? intromisiune, cu o durat? de pân? la 1 minut ?i culminate cu ejacularea, care se eviden?iaz? prin mi?c?rile ritmice ale cozii sau contrac?ia ritmic? a sfincterului anal. Cea mai mare parte din sperm? este depus? în uter, întrucât procesul uretral al penisului p?trunde profund intracervical. Restul de sperm?, r?mas în vagin este împins de asemenea, în uter prin mi?c?rile de copula?ie pe care le efectueaz? penisul, asem?n?toare ale unui piston într-un cilindru. În timpul montei la iap? se constat? o presiune negativ? în uter, realizat? printr-o inspirare adânc? la intromisiune ?i ridicarea abdomenului, capabil s? aspire circa 80ml de lichid prin cervixul relaxat. Imediat dup? coit, în vaginul iepelor se mai pot recupera 10-15ml sperm? din cei 50-100ml ejacula?i. Copula?ia dureaz? mai mult timp la vier; dup? salt, acesta efectueaz? o serie de mi?c?ri de c?utare a vulvei cu penisul aflat într-o erec?ia par?ial?. Intromisiunea eviden?iaz? mi?c?ri viguroase de copula?ie. Pe toat? durata ejacul?rii vierul este imobil, lini?tit, îmbr??i?eaz? reflex ?i foarte strâns cu membrele anterioare femela. Extremitatea liber? a penisului traverseaz? creasta care delimiteaz? vaginul anterior de cervix, se inser? în conductul spiralat endocervical, unde r?mâne blocat datorit? corpilor caverno?i din timpul ejacul?rii. Actul sexual la câine prezint? dou? etape distincte. Prima, cu o durat? de câteva minute, const? în realizarea intromisiunii pe seama rigidit??ii asigurate de osul penian (erec?ia prematur? compromite intromisiunea) apoi în efectuarea unor mi?c?ri viguroase a trenului posterior, care induc erec?ia deplin? a bulbilor penieni ce împiedic? retragerea organului copulator mascul din c?ile genitale ale c??elei; frac?iunea spermatic? din ejaculat este eliminat? în circa 80 secunde, marcând sfâr?itul primei faze a actului sexual. Etapa a doua dureaz? 3-45 minute în care cei doi parteneri se afl? în pozi?ie crup? la crup?. Adoptarea acestei pozi?ii determin? r?sucirea cu 180 grade înapoia osului penian, fapt care accentueaz? turgescen?a penisului prin împiedicarea evacu?rii sângelui; decuplarea se realizeaz? numai dup? relaxarea vulvei ?i a corpilor vestibulari. Îns?mân?area animalelor La reproducerea animalelor se folosesc dou? metode de îns?mân?are: natural? ?i artificial?. La îns?mân?area natural? cresc?torul alege ?i potrive?te reproduc?torii ?i asigur? condi?iile necesare pentru actul montei masculului cu femela respectiv?. La îns?mân?area artificial? actul montei (coitul) nu are loc: sperma este depus? în aparatul genital femel cu ajutorul unor instrumente speciale. Sistemele de mont? Actul sexual la animale poart? denumirea de mont? sau coit. Pentru realizarea montei sunt necesare urm?toarele condi?ii: femela s? fie în c?lduri ?i s? accepte masculul: masculul s? fie capabil de a efectua actul copulator, adic? s? prezinte poten?? sexual?. În acest sens, el trebuie s? manifeste în mod corect reflexele sexuale. Monta cunoa?te mai multe sisteme dintre care mai folosite sunt: monta liber? ?i monta dirijat?. Monta dirijat? (monta de mân?). La acest sistem de mont? reproduc?torii masculi se ?in separat de femele, care în perioada de c?lduri sunt duse pentru a fi montate. Actul montei se face în prezen?a ?i sub supravegherea atent? a personalului calificat. Cu acest prilej se face potrivirea perechilor ?i se apreciaz? starea de s?n?tate a organelor genitale ale femelelor în c?lduri, pentru a evita îmboln?virea masculilor. Înainte de actul montei organele genitale ale femelelor se spal? cu ap? cald?, iar la iap? coada se înf??oar? cu o band? de tifon ?i se d? într-o parte. Pentru buna desf??urare a activit??ii de reproducere prin sistemul de mont? dirijat? este important? alegerea momentului optim pentru îns?mân?are. În acest scop se folosesc masculii încerc?tori sau alte metode de eviden?iere a femelelor în c?lduri. Vacile se monteaz? imediat ce au fost depistate în c?lduri cu taurul încerc?tor sau pe baza comportamentului sexual ?i a semnelor clinice. De obicei, la vaci se practic? o singur? mont? într-o perioad? de c?lduri. Dac? dup? mont? c?ldurile persist?, la 10-12 ore monta se repet?. Monta dirijat? la oi este superioar? celorlalte sisteme de mont?, fiindc? reproduc?torul este admis s? efectueze monta numai la oile ce i-au fost repartizate prin programul de ameliorare stabilit dinainte; descoperirea oilor în c?lduri se face diminea?a ?i seara cu berbecii încerc?tori, iar monta se efectueaz? imediat în boxa berbecului ales, f?r? interven?ia îngrijitorului. La oile cu coad? lat? (Karacul) este necesar? interven?ia îngrijitorului, care ridic? coada oii, pentru ca berbecul s? o poat? monta. Dac? perioada de c?lduri se prelunge?te, monta se repet? la 12-18 ore. Pentru monta natural? dirijat?, depistarea corect? a scroafelor în c?lduri prezint? o importan?? deosebit?. Depistarea scroafelor în c?lduri se face cu ajutorul vierilor încerc?tori, care sunt adu?i pe culoarul dintre boxe. Scroafele în c?lduri se apropie de marginea boxei, având o comportare caracteristic? ?i manifest? reflexul de imobilitate, la care se adaug? ?i modific?rile de la nivelul organelor aparatului genital. Scroafele în c?lduri, sunt introduse în boxa de mont? la vier, unde stau pân? se termin? actul montei. Dac? c?ldurile se prelungesc, monta se repet? la 12-18 ore. Descoperirea iepelor în c?lduri se face la bara de încercare, cu un arm?sar. Pentru a evita accidentele, iepele înaintea actului montei se despotcovesc, apoi se procedeaz? la conten?ia femelei cu dou? platlonge, iar pe buza superioar? se aplic? o iava?a. Arm?sarul programat pentru mont? este condus cu ajutorul a dou? pene de dou? persoane ?i va fi l?sat s? efectueze saltul numai în momentul când penisul este în erec?ie. Având în vedere durata lung? a c?ldurilor, monta la iap? se repet? tot la 48 ore, pân? când femela nu mai accept? arm?sarul. Momentul optim pentru îns?mân?area c??elelor se consider? ziua a 2-a a 4- a dup? debutul c?ldurilor. Îns? având în vedere varia?iile posibile în termenii producerii ovula?iilor, c??elele se monteaz? de dou? ori, la interval de 48 ore. La reproducerea iepurilor pentru fiecare mascul se aleg 5-8 femele. în efectivele de reproduc?ie se introduc animale pubere: femele la vârsta de 4- 5 luni ?i masculi în vârst? de 8 luni. Animalele se între?in în cu?ti individuale. Femela se introduce în cu?ca masculului. Dup? coit iepuroaica se separ? de mascul ?i la 1 or? monta se repet?. Un mascul poate efectua zilnic 2-3 monte. De?i spermatogeneza este un proces continuu, într-un interval de timp dat masculii pot efectua un num?r limitat de monte, deoarece ejacularea frecvent? reduce intensitatea libidoului, volumul ?i concentra?ia spermei mai ales la masculii tineri. Datele asupra frecven?ei optime a coitusurilor la masculi în monta dirijat? sunt redate în tabelul urm?tor. Tabelul nr. Frecven?a montelor la masculii principalelor specii de animale |Specia |Masculi tineri |Masculi adul?i | | |Nr. |Nr. femele/an|Nr. |Nr. femele/an | | |monte/s?pt?mân? | |monte/s?pt?mân? | | |Arm?sar |2-5 |15-40 |3-12 |30-50 | |Taur |2-4 |20-60 |4-12 |60-100 | |Vier |2-4 |10-20 |4-10 |30-60 | |Berbec |6-12 |30-40 |6-24 |50-60 | |Câine |1-2 |20-40 |2-6 |30-88 | Monta liber?. În cazul acestui sistem masculii se ?in împreun? cu femelele, pe care le monteaz? pe m?sur? ce acestea intr? în c?lduri. Acest tip de mont? se efectueaz? f?r? controlul tehnic ?i, ca atare, prezint? o serie de dezavantaje ?i anume: . imposibilitatea ?inerii unor eviden?e zootehnice corecte, de unde decurge inconvenientul necunoa?terii datei montei deci, a st?rii fiziologice al efectivelor, al adopt?rii unei alimenta?ii diferen?iate în func?ie de vârsta sarcinii, în??rcarea ?i introducerea la timpul potrivit al femelelor gestante în maternitate ?i cunoa?terea paternit??ii produ?ilor de concep?ie; . lipsa controlului unor boli venerice cu transmitere prin actul montei, cum ar fi bruceloza sau orhiepididimita infec?ioas? a ovinelor, vibrioza sau trichomonoza genital? a bovinelor, alte virioze epiteliotrope genitale; . ob?inerea unor indici necorespunz?tori de reproduc?ie datorit? lipsei totale a controlului calit??ii materialului seminal; . epuizarea sexual? a masculilor prin efectuarea unui num?r nera?ional ?i neuniform de monte: în reproducerea de tip liber, un taur monteaz? fiecare femel? în c?lduri în medie de 1,73 ori ?i realizeaz? maximum 10 monte pe zi; un berbec realizeaz? 4,1 monte la fiecare oaie receptiv? ?i pân? la 29 monte pe zi. Dintre avantajele montei libere se men?ioneaz?: - prezen?a permanent? a masculilor între femele permite descoperirea la timp a acestora în c?lduri ?i efectuarea montelor repetate, asigurându- se prin aceasta un procent ridicat de fecunditate; - prezen?a masculului printre femele constituie pentru acestea un factor biostimulator. Variante ale montei libere sunt: la cai monta în coseac? ?i monta în padoc, iar la oi – monta în harem ?i monta pe clase. Monta în padoc – iepele destinate montei se închid în padoc, unde se introduce arm?sarul diminea?a ?i seara a câte dou? ore. Restul timpului arm?sarul se între?ine separat de iepe. A?a metod? de mont? permite folosirea masculilor de valoare înalt? pentru mont?. Monta în coseac? prevede între?inerea în herghelii a 20-25 iepe pentru un arm?sar. Herghelia se afl? la p??une sub supravegherea herghelegiului care î?i noteaz? data montei. Monta în harem se practic? în oierit ?i const? în formarea unor turme de 40-50 de oi în care se introduce un singur berbec, l?sându-se cu oile cel pu?in dou? cicluri. Ñòðàíèöû: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10 |
ÈÍÒÅÐÅÑÍÎÅ | |||
|